Regia de operă, gânduri și imagini / Opera directing, thoughts and images

„Privesc fotografiile Mihaelei Marin, care s-a confruntat cu dificultatea ultimă, aceea de a capta ceea ce aparent nu poate fi captat, nu doar „clipa“ teatrului, ci, mai dificil încă, cea a operei… a marilor spectacole lirice puse în scena de Andrei Șerban. Dar încercarea e un test, un test de curaj și, totodată, de frustrare: să trăim cu ceea ce ne scapă din viață, și totuși să-i căutăm parțiala conservare. Privind aceste imagini elegante și poetice din spectacole pe care le-am văzut și iubit mă consolez, căci recunosc splendida lor emblemă vizuală pe fondul muzicii pe care o port în mine, ce răsună încă în inimă…

Cartea aceasta furnizează un ajutor binevenit pentru noi azi, dar și mai mult pentru cei care vor dori să se peregrineze cândva, mâine sau mai târziu, în lumea lui Andrei Șerban. Ea e ghidul lor fermecat, ca flautul lui Pamino. Și Mihaela îl însoțește. Îi urmez sunetele și avansez pentru a descoperi, dincolo de opere, marca identitară a lui Andrei Șerban.“

„I look at the photographs by Mihaela Marin, the photographer who faced the ultimate challenge of capturing what seemingly cannot be captured, not merely the unique “moment” of theatre, but also – yet more difficult – that of opera, that of the great operatic productions staged by Andrei Serban. The endeavour is a test, a test of courage, but also of frustration: to live with what we lose from life, but also to seek its partial conservation. Viewing these elegant and poetic images of productions I saw and loved, I am consoled, for I recognise their splendid visual imprint set to music I carry inside me, music that still resounds in my heart…

This book is a welcome aide-mémoire for us today and all the more so for those who choose to explore the world of Andrei Serban at some point in the future. It will act as their magic guide, like Pamino’s flute. And Mihaela will accompany them. I follow its sound and go on to discover, beyond opera, the distinguishing mark of Andrei Serban.“ – George Banu