Nu ai cum să nu-l iubești! E ursulețul care a poposit din Întunecatul Peru direct în gara Paddington cu o bocceluță plină cu marmeladă de portocale. E ursulețul cel cuviincios care face, niciodată cu...
Îl urmăresc pe Tetelu din 2003. Abia am împlinit vârsta legală pentru a putea fuma sau bea alcool în pace când, în loc să fac toate astea, citeam jurnalul lui Tetelu și mă rușinam ca o fată mare. Vorba vine rușinam. Mai degrabă îl invidiam pe cel care era în spatele lui Tetelu și care îndrăznea să spargă tiparele societății românești îmbâcsite de prejudecăți, a limbajului cangrenos pe care încă-l...
Ce labirint poate să creeze Vodolazkin! Parcă toți maeștrii literaturii ruse își dau mâna și se-ncing într-o horă drăcească care te năucește. Laur nu e poezie, e dincolo de ea. Nu vorbeşte despre cre...
Johnson și-a propus să-l prezinte pe Stalin tinerilor astfel încât aceștia să știe cât de odios a putut să fie dictatorul rus. Ce să zic, i-a reușit. Deși nu-mi spune nimic nou și, pe alocuri, m-a deranjat că a omis diferite informații vitale, zic eu, pentru înțelegerea demenței din spatele mustaței georgianului, cartea se poate recomanda drept un fel de readerʼs digest pentru cei mai puțin famil...
Un pachet misterios este trimis mai multor psihiatri din America. Nereușind să-l descifreze, aceștia-l cheamă-n ajutor pe Jon Ronson, un jurnalist suficient de țicnit cât să accepte munca de detectiv...
O surpriză plăcută relansarea colecției de literatură a editurii Pandora M. Nimeni, roman premiat cu Femina în 2009, Povestea lui Hanna Yakub (premiul Booker International pentru literatură arabă 2012) sau romanul Sutton al celebrului J.R. Moehringer dau conturul unei colecții de literatură de cea mai bună calitate. Nimeni e povestea tristă și melancolică a unui tată nebun, dat în mintea copiilor...
Unii prozatori scriu cărți de eseuri despre autorii preferați sau chiar monografii. Alții îi pomenesc în jurnale, corespondență sau volumele de memorii. Nu și Gonçalo M. Tavares – acest copil-minune al literaturii portugheze. Mă bucur mult să văd că editurile au început să-l traducă după ce o vreme bună nu citisem decât romanul Ierusalim, publicat de Humanitas și așteptam o traducere nouă, însă ni...
Un volum de proză de Ioan Groșan nu are nevoie de introducere, ci de timp suficient pentru a-l devora. Un volum de memorii, anecdote personale și portrete mai mult sau mai puțin literare e deja o bucurie pentru duminicile în care simți că trebuie să te odihnești și să citești ceva pe măsură. Păcat că volumul e scurt, pentru că după 50 de pagini chiar te odihnești și zâmbind întruna simți că ziua s...
Nu vă mint, Immanuel Mifsud e primul scriitor maltez pe care l-am citit și pe care, probabil, îl veți citi și voi, daca puneți mâna pe cărticica asta. Cum nici despre Malta nu prea știu multe (vina mea!), m-am bucurat când am văzut romanul pe masa de noutăți din librăria noastră. Cartea are sub 100 de pagini așa că poate fi citită într-o singură rundă de lectură, lucru care avantajează cititorul î...
