A învăţat să citească devreme, aşa cum îi stă bine unui copil născut în anii grăbiţi ai comunismului. A citit cantităţi imense de Jules Verne, Alexandre Dumas, benzi desenate ( în limba franceză) – deşi acolo mai degrabă urmărea ilustraţiile, cavalerii Pardaillan, Cireşarii şi alte lecturi obligatorii pentru o copilărie serioasă. Descoperă destul de repede literatura universală clasică şi o condimentează cu lecturi de seară din Sven Hassel, seria SAS şi alte minunăţii oferite de colecţia Nautilus a editurii Nemira. Cam din aceeaşi perioadă datează şi primele încercări literare – romane de consum cu arabi răi şi agenţi secreţi americani, evident buni. Romane neterminate şi de care ar face bine să uite cât mai repede.
Această pasiune de a amesteca destul de indigest literatura universală sau cea română cu literatura de masă îl duce spre filologie unde lecturile devin dintr-o dată obligatorii, organizate şi ceva mai bine structurate. Însă evadează când poate înspre contemporani marginali, poezie şi alte năzbâtii sf sau fantasy. Surprinzător, citeşte foarte puţine romane poliţiste şi niciun roman de Stephen King.
Descoperă filozofia, teoria artei şi istoria univesală din care citeşte câte un pic, suficient însă cât să îl facă să-şi pice examenul de istoria limbii. Scrie cronică literară, la nivel începător, însă păstrează pasiunea pentru literatura română şi după terminarea facultăţii. Cam de atunci lucrează în librării, unde îşi permite să revină la iubirea din copilărie: cititul dezorganizat şi descoperirea de noi autori.
Între timp, îşi dă seama că oferta pentru copii în vremea comuniştilor era foarte mică, iar satul în care a locuit a făcut-o şi mai mică. Aşa că începe să citească cărţi pentru copii şi descoperă minunăţii la care nu se gândise.
Nimic din toate acestea nu îl împiedică să ştie foarte multe lucruri despre cărţi care nu îi plac sau pe care nu o să le citească niciodată, lucru care îl uimeşte de fiecare dată. Îi plac bârfele literare, poate povesti pe-ndelete despre autorii preferaţi şi se bucură ca un copil când desface un colet cu titluri noi.
Fanii Lovecraft ştiu la ce să se aştepte, pot să le spun că nu vor fi dezamăgiţi. Pentru cititorul obişnuit, În munţii nebuniei pare un roman similar universului Alien, chiar dacă prezenţa extraterest...
Augustin Cupşa se află deja la al treilea volum, după romaul Perforatorii şi volumul de povestiri Profesorul Bumb şi macii suedezi. Noul volum de proză scurtă e unul, aş spune, dintre cele mai bune p...
Adelin Petrișor își confirmă statutul de cel mai cunoscut jurnalist de război cu acest nou jurnal de călătorie. Deși țara în care călătorește nu e una aflată în conflict deschis, Coreea de Nord rămâne una dintre cele mai dificile și periculoase zone de pe planetă pentru un jurnalist occidental, fie el și din România. Coreea de Nord uimește și astăzi prin perioada lungă de existență a regimului dic...
Probabil că nu sunt singurul care trăia cu imaginea lui Orwell cea veche şi intrată în rutină: 1984, anticomunismul, spionii, listele de note informative etc., etc. Şi uite că citesc repede, într-o seară şi o dimineaţă, acest splendid volum scos de editura Polirom şi mă distrez de minune. Cei care vor să-l vadă pe Orwell la masa de „produs” cronici sau în spatele tejghelei cu teancuri de cărţi roa...
Lavinia Branişte revine după volumul de la Casa de pariuri literare – Cinci minute pe zi – cu un nou volum de proză scurtă. Textele de câteva pagini au mereu în prim plan o voce feminină, cuminte, timidă, fragilă, deseori frustrată şi plină de complexe. Aşa se face că toată proza Laviniei Branişte respiră un aer intimist, minimalist (fie că acţiunea se petrece acasă, la birou, în maşină sau în tre...
Nu ştiu ce îmi place mai mult în acest al doilea volum al seriei Hechee. Faptul că pe lângă misteriosul program Sigfrid von Psiho, psihanalist dedicat, apare încă un program cu o personalitate răvăşitoare – Albert, un soi de Sherlock Holmes & Einstein – sau faptul că Pohl duce acţiunea mai departe, reluând-o destul de aproape de momentul în care se termina Poarta. Robbie se căsătoreşte cu programa...
Fără discuţie, cel mai bun roman al unui autor român din 2013. Schiop este la al treilea roman după debutul încurajator Pe bune/ pe invers (Polirom, 2004) şi Zero grade Kelvin (Polirom, 2009) – un roman nu atât de reuşit. Povestea cărţii este simplă. Un tânăr intelectual homosexual se mută în Ferentari pentru a studia viaţa ţiganilor şi a periferiei. În cartier îl cunoaşte pe Alberto – un interlop...
Pentru fanii SF, acesta e un roman de neratat. A câştigat premiile Hugo, Nebula, Locus, ca să le pomenesc doar pe cele mai celebre. Premisa e simplă: omenirea colonizează planetele din sistemul solar şi dă, din întâmplare, peste un asteroid transformat de o civilizaţie necunoscută în staţie spaţială. Civilizaţia e numită Hechee, nu se ştie mai nimic despre ea şi puţinele lucruri lăsate în urmă nu...
Povestea tânărului Shin, singurul caz cunoscut până în prezent de evadare dintr-un lagăr politic nord-coreean, a devenit repede o știre de senzație și a făcut din cartea jurnalistului Blaine Harden un adevărat bestseller internațional. Shin este un tânăr născut în Lagărul 14 – unul dintre cele mai de temut lagăre coreene construite pentru a distruge dizidența politică – acei atât de urâți dușmani...
Volumul lui Alexandru Vlad conţine texte de factură diferită. Autorul le numeşte “proze asortate”. Publicate iniţial în diverse reviste, povestirile au farmecul gazetăresc britanic şi vocea unui narat...
