Derrida e, de departe, unul dintre cei mai dificili gânditori ai secolului trecut, nu doar pentru că impune o terminologie proprie, dar și pentru că se foloseşte, în cel mai inteligent mod posibil, de jocuri de cuvinte, până la punctul în care confuzia e aproape generală. De aceea, interviurile adunate în (Ex)Poziţii sunt nu doar revelatoare, ci esenţiale. Avem acces, astfel, la o serie de explica...
Titlul a fost primul care mi-a atras atenția. Apoi a mai fost o recomandare din partea unui coleg. Este prima carte de Vian pe care am citit-o și m-a cucerit îndeajuns cât să i le iau și pe celelalte. Protagonistul este un tânăr a cărui trăsătură repetată aproape obsesiv pare să fie iritarea pe care o simte față de naivitatea femeilor. E ușor să-l discreditezi: prea tânăr, prea arogant, mare iubit...
Autoarea face distincție între impostor și impostor. Ce îi diferențiază pe cei doi, în afară de scrisul în italice, este interiorizarea. Impostorul înșală deliberat oameni. Impostorul simte că nu-și merită reușita/locul. Specificitatea imposturii stă în conflictul ce se naște între social (poziția ocupată) și intimitate (reprezentarea de sine). Din ea – numai rușine și culpabilitate. Teama de a fi...
Marina rămâne orfană după ce mașina în care erau ea și părinții ei are un accident. Ajunge la orfelinat, unde destramă ordinea uniformă a celorlalte fetițe, pur și simplu fiind diferită. În timp, joac...
Știți cum e când într-o seară ești tare obosit, dar parcă nu-ți vine somnul, și iei o carte cu gândul să citești vreo 20 de pagini, poate îți obosesc îndeajuns ochii și mai și adormi cu o imagine frumoasă în minte? Într-unul dintre cazurile astea, am luat Povestea unei familii turcești. Început nemaipomenit, de basm, aproape. Se vorbește despre copilărie, despre cum drăcușorul energic așteaptă ner...
Pe de-o parte povestea: Clegg începe prin a aduna fluturi, însă odată cu primirea unei moșteniri substanțiale și, într-un fel, emanciparea lui financiară, fluturii lui devin din ce în ce mai mari și mai frumoși. Piesa centrală a colecției este Miranda, o studentă la Arte Frumoase, care nu-și găsește suficientă „putere” interioară pentru a-și iubi atacatorul, așa cum acesta speră, însă încearcă să...
Așa cum zicea unul dintre librarii noștri, cititorii lui Richard Dawkins se împart invariabil în două categorii: cel ce-i „urmează” crezul (despre non-crez) și cei care nu-l suportă. De altfel, s-a sc...
Dragostea: gene egoiste, chimie sau romantism? este încă una din cărțile care ar trebui să-ți explice dragostea, dar după care rămâi la fel de confuz. Dar nu vă lăsați duși de nas de comentariul meu, este o carte excelentă. Iubirea nu e făcută de fie înțeleasă, mai ales dacă citiți asemenea cărți chiar în epicentrul unei îndrăgosteli acute și crunte. Chiar și autorul știe acest lucru. Atunci când...
Dulciuri de poveste este o carte de bucate plus basm între aceleași pagini, un 2-în-1 eficient la care nu-mi vine să cred că nu m-am mai gândit până acum. Îmbină două dintre nevoile noastre primare (foamea și povestea, orice ați zice, avem o nevoie inepuizabilă de poveste) și le leagă în hârtie bună, ilustrată frumos cu prinți și cai și cosânzene. Fiecare poveste are împletită în ea o rețetă de ce...
Un cuplu de aristocrați proaspăt căsătoriți aduc în casă două ființe ce le sunt dragi și de a căror soartă vor să se îngrijească. Schimbarea e mult dorită de Eduard, care simte că o prezență în plus i...
