Viciile au fost mereu o sursă bogată de inspirație pentru scriitori iar cazul lui Henry Chinaski nu face excepție. Alcoolic, consumator ocazional de droguri, dependent de pariuri și de aventuri cu fem...
Pietrele lui Aston este o poveste despre dragoste şi protecţie, despre speranţă şi salvare şi despre cât de mult bine poţi să faci printr-un gest simplu şi sincer, chiar dacă tu însuţi eşti mic şi nea...
Cartea neliniştirii se citeşte fără semn de carte – este o colecţie de frământări sufleteşti, de doruri şi dorinţe.
Au trecut câţiva ani de când am început s-o citesc – o deschid la întâmplare în anumite zile, la anumite ore şi simt că pot să recunosc această vastă singurătate şi pot să mi-o asum ca pe ceva indispe...
Pascal Bruckner nu este de subestimat. Când i-am citit primele (mele) două cărți, crezusem că am dat peste un autor îndemânatic, dar „ușurel”. Apoi, i-am descoperit și cărțile mai serioase și am căscat larg ochii, fiindcă descopeream un autor bun ale cărui cărți le tot iau, deși îmi spun mereu „asta e ultima”. În Fiul cel bun, acesta își povestește viața, centrată chiar și indirect în jurul tatălu...
Patru copii își petrec vacanța de vară cu bunica lor. Părinții lor sunt plecați în Hawaii, să-l cunoască pe fratele mai mic al bunicii, despre care aceasta nu-și mai amintește nimic. Cu siguranță, faptul că acesta este bogat este o ispită. În schimb, copii rămăn într-un univers cu adevărat interesant, cum numai în casa bunicilor mai poți găsi: un pian vechi, amintirile bunicii „pe care nu te poți...
În perioada în care preotul iezuit Sebastiao Rodrigues pornește către Japonia, aceasta își închidea granițele. Puținele relații comerciale cu exteriorul erau atent supravegheate. Spiritul japonez se închidea într-un cocon, renegând orice venit din-afară. Inițial, când primii misionari creștini puneau piciorul pe pământul nipon, creștinătatea era întâmpinată cu căldură și deschidere. Conducătorii n...
Kenzaburō Ōe scrie numai cărți care te lasă cu un gol în stomac, de parca tocmai ai coborât dintr-o mașină care te-a adus acasă prea repede, prin prea multe gropi. Despre “Stârpiți răul...” am aceeași părere. Am citit-o repede, ca prinsă de un curent prea puternic, cu care n-am avut nici o șansă să mă lupt. Cu fiecare pagină întoarsă, mă lipeam mai tare de ea, dar mă și umpleam de indignare și scâ...
Suntem avertizați încă de la început: nu-i cazul să ne așteptăm la o carte de memorii, fiindcă-i oarecum atipică – de exemplu, sare nestatornic între timpuri, și cu greu îți mai dai seama dacă-ți pove...
Fără a avea intenția de a împroșca cu venin peste creștinism, Testamentul Mariei înfățișează o mamă ce nu crede în divinitatea fiului său și este oarecum exasperată de anturajul său și de prostiile pe care le îndrugă. Cu toate acestea, își iubește mult copilul și ar vrea să-l salveze cu orice preț. Maria se coboară de pe piedestalul pe care i l-a construit religia și redevine o simplă mamă, o feme...
Istoria a oferit literaturii o largă paletă de surse de inspiraţie. Dintre acestea, războiul este una dintre cele mai fertile, mai ales atunci când autorii, sau apropiaţii lor, au resimţit pe pr...
