Peripețiile bravului soldat Svejk (2 vol.)

Sensuri și paradoxuri multiple se ascund în acest roman mascat, cu destule straturi, și unul dintre cele mai ironice vine din faptul că supratema imbecilității – atribuită explicit (și înșelător) lui Svejk, un fel de prototip al idiotului național – se aplică mai degrabă tuturor celorlalte personaje, de la generali și judecători până la preoți sau plutonieri. „Nu știu dacă în această carte voi izbuti să redau ceea ce am vrut. Faptul că am auzit pe unii oameni, tratându-se reciproc cu: «Ești prost ca Svejk», mărturisește oarecum contrariul“ – declara autorul după apariția primului volum, care a scandalizat mentalitățile și bovarismele identitare din epocă. Ambiguitatea plutește din plin asupra figurii lui Svejk și e greu de precizat până unde merge prostia și de unde începe abilitatea personajului de a deturna orice discurs, de a-l devia prin pălăvrăgeală și, practic, de a-l pulveriza.