Shari'ah sau despre istoria umană a voinței divine

 

Nu există nici măcar o definiție unificatoare, singulară a sharī‘ah-ei, a semnificației, metodelor și scopurilor sale dacă avem în vedere o viziune generală, nesectară, comprehensivă, istorică asupra evoluției gândirii jurisprudențiale islamice. Păstrarea distincției dintre sharī'ah, ca ideal moral abstract, și fiqh, ca produs absolut uman, failibil, contestabil al efortului de aproximare istorică a sharī'ah-ei explică diversitatea redutabilă de delimitări și identificări ale surselor și principiilor legilor islamice, precum și a interpretărilor și implementărilor lor chiar din perspectiva tradiționalistă „oficială”.