Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!

"Eu intram in studio, ma duceam la radio, luam microfonul si din acel moment nu mai eram acel comentator politic, acel crainic de ani si ani de zile. In momentul ala eu simteam ca trebuie sa dau o informatie, sa ne-ntelegem, nu gindeam asa, dar era in mine acest lucru, ca eu trebuie sa dau o informatie corecta, buna, oamenilor care poate si ei s-au sculat la doua dimineata sa asculte Europa libera. Intimplator, eu eram cel care vorbeam acolo.
E un mare general american, Douglas McArthur, cind si-a luat ramas bun in congresul de la Washington a terminat cu cuvintele „soldatii batrini nu mor niciodata, ei doar dispar incetul cu incetul”. Si eu ma gasesc pe drumul acestei disparitii si n-am de gind sa nu ma tin de tot ceea ce am invatat, de tot ceea ce am simtit, de tot pentru ceea ce am luptat."

"Teama ca nu voi mai ajunge in tara [...] da, asta totdeauna am avut-o. De altfel, eu pastrez si acum cu mine o cutie de chibrituri cu pamint de la mormintul tatalui meu, care este in Iasi. Daca nu voi fi ingropat in Romania, nu sint inca hotarit, mai am timp sa ma gindesc, vreau ca acea cutie sa fie acolo, cu mine, cu pamint romanesc. Dar emotia ca nu voi fi in tara am avut-o si cu alte ocazii, ca mor la mii de kilometri de tara si nu va sti nimeni nimic despre mine.
Eu am trait tot timpul cu acest atasament fata de Romania. Sint cetatean american si sint un cetatean leal american. Dar m-am nascut roman si nu conteaza unde traiesc. Si cel mai bine se vede asta cind nu permit, nici macar in particular, nimanui sa spuna ca ii e rusine ca e roman. De ce sa iti fie rusine? Avem problemele si defectele noastre, dar si multi oameni care ne fac cinste. Sa critici, da. Dar sa iti fie rusine, eu personal nu accept."

Sabina FATI, 17 mai 2013, pe www.europalibera.org
„Aici Mircea Carp, sa auzim numai de bine” era semnatura de radio a celebrului jurnalist roman, care astazi si-a lansat sub acest titlu memoriile scrise in ritm alert, la care autorul a adaugat fotografii si documente din propria sa arhiva, dar si din arhiva securitatii. Dramele personale se suprapun in cartea lui Mircea Carp cu cele istorice [...]. „Romania este esenta vietii mele” spune cu naturalete Mircea Carp intr-un clasament ad-hoc pe care-l face vorbind despre propria sa viata. Pe locul doi pune familia, iar pe locul al treilea Monarhia, forma de guvernamint sub care visa sa devina ofiter de cavalerie, la fel ca tatal si bunicul sau.

"Mircea Carp, distinsul si bine-cunoscutul jurnalist de la Vocea Americii si Radio Europa Libera, ne ofera o panorama a vietii si activitatii sale profesionale. Aici Mircea Carp, sa auzim numai de bine! [...]
Peste opt decenii de istorie se deruleaza sub ochii nostri. Din tihnita copilarie si adolescenta moldava, trecind prin anii dramatici ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial, pina in anii exilului si ai activitatii de jurnalist in SUA si RFG. O viata de om – povestita chiar de acela care a trait-o, dar si consemnata in diverse documente ale Securitatii romanesti. De citit cu atentie si de meditat la ce s-a intimplat! Procesul Comunismului din Romania continua si sub aceasta forma, indirecta, de aflare a adevarului. Atit cit e posibil si ar mai interesa pe cineva. „Sa auzim numai de bine” nu ar fi o vorba in vint nici in viitor."