Tărâmul pustiit și alte poeme 1909‒1962

„Rămâne un mister de ce poezia scrisă după Eliot, Yeats, Stevens, Frost, sau chiar și Auden, nu mai păstrează nimic din caracterul memorabil al operelor poetice ale acestora. Poezia lui Wallace Stevens e mai atrăgătoare, și a lui Robert Frost e adesea mai sugestivă decât a lui Eliot, dar, odată ce ai citit-o pe a celui din urmă, nu-ți mai iese din minte. [...] Eliot este echivalentul în literatură al lui Albert Einstein în știință, prin aceea că toată lumea părea să știe că acești oameni au o imensă importanță fără să-și dea prea bine seama pentru ce.”

„În fiecare an, prezența lui Eliot se reafirmă la un nivel tot mai profund, pentru o audiență care e surprinsă că a ajuns să fie mai temperată, mai uimită, mai umilă.”

„Ceea ce sugerează Eliot cu începutul Tărâmului pustiit este că, așa cum Chaucer a fost primul mare talent individual din tradiția engleză, tot astfel, în anul 1922, autorul acestui poem este ultimul, cel mai recent talent individual din aceeași tradiție.”