Sinuciderea, subtila enigmă a unui sumbru paradox

Fără a avea nicidecum înclinații fatalist-pesimiste, autorii prezentei lucrări, nu pot face abstracție de simptomele derivei existențiale în care navighează omul contemporan. Dimpotrivă, luciditatea profesională îi mandatează să pună sub lupa observației științifice cel mai controversat gest al libertății de voință – gestul suicidar. ... deci să pornim pe drumul care s-ar putea să ne facă să înțelegem „prin ce alchimie a disperării apare sinuciderea drept unica ieșire din răul de viață” (Jean-Marie Rouart) pentru „cei care au ales noaptea”, sau care consideră că li s-a terminat veleatul, trăind angoasa prezentului în care se simt exilați după ce și-au închis fereastra sufletului și au tras draperia tristeții pentru a se refugia într-o lume bizară guvernată de întunericul deprimant al singurătății lugubre, călăuzită de sclipiri luciferice prin labirintul sepulcral aducător de jale, lacrimi și suspine în deșarta speranță a unui final apoteotic...