Proceduri de arbitraj. Arbitraj intern. Arbitraj internațional

Privit în accepțiunea sa de modalitate de soluționare a diferendelor alternativa justiției statale, arbitrajul este, ca și aceasta, unul singur. Privit din punct de vedere procesual, el se multiplică, rezultând astfel numeroase proceduri de arbitraj. În funcție de criteriul de clasificare utilizat, acestea pot fi proceduri de arbitraj intern sau internațional, ad-hoc sau instituționalizat, cârmuite de reguli cu o sferă de aplicare personală, materială sau teritorială mai amplă ori mai restrânsă. Utilizarea unei asemenea perspective în lucrarea de față justifică și opțiunea pentru titlul Proceduri de arbitraj.

Abordarea menționată se răsfrânge asupra modului în care lucrarea Proceduri de arbitraj. Arbitraj intern. Arbitraj internațional este structurată. Astfel, primul capitol este menit a da contur arbitrajului, evidențiind noțiunea, trăsăturile definitorii ale acestuia, precum și cadrul normativ incident, sistematizând arbitrajul în funcție de cele mai relevante criterii din punct de vedere practic și subliniind principalele sale plusuri și minusuri prin raportare la „concurentul” său tradițional, justiția statală.

Cel de-al doilea capitol al lucrării Proceduri de arbitraj este consacrat arbitrajului intern, abordat ca proces civil, instituțiile juridice fiind analizate atât din perspectiva dreptului comun (Codul de procedură civilă), cât și a particularităților stabilite, acolo unde este cazul, prin Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Ultimul capitol al lucrării Proceduri de arbitraj se apleacă asupra arbitrajului internațional. Acesta este văzut mai întâi „din interior”, ca proces derulat în România. Abordarea este similară celei utilizate pentru cercetarea arbitrajului intern, instituțiile juridice fiind abordate în aceeași succesiune, din perspectiva Cărții a VII-a a Codului de procedură civilă și a Convenției europene de arbitraj comercial internațional (Geneva, 1961). Finalul capitolului cuprinde un examen „din exterior” al arbitrajului internațional, ca procedură judiciară, dar aflată în strânsă legătură cu procedura de arbitraj prin aceea că are ca obiect recunoașterea și executarea în România a unei sentințe arbitrale străine. Cercetarea este realizată din perspectiva Cărții a VII-a a Codului de procedură civilă și a Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine (New York, 1958).

Prin caracterul său concis și sistematizat, cartea Proceduri de arbitraj. Arbitraj intern. Arbitraj internațional poate fi utilă atât studenților, masteranzilor și practicienilor dreptului, cât și tuturor celor care sunt interesați din punct de vedere teoretic sau practic de materia arbitrajului.