E OK, nu-mi pasă

„Închid ochii şi văd mâna tatei ridicând pistolul, care străluceşte în lumina soarelui, alerg înapoi în sufragerie, iar în hol miroase a fum, a pădure şi a zile de duminică însorite, dar acum, când mă uit pe fereastră, nu mai e nimeni la poartă.” Un tată alcoolic și violent este umbra de care tânărul Audun nu poate să scape, orice ar face, toată copilăria și adolescența lui. Băiatul visează să devină scriitor, citește Jack London și Hemingway, devine adult înainte de vreme, iar expresia lui preferată este: E OK, nu‑mi pasă. Dar problema lui Audun este că, dimpotrivă, îi pasă prea mult, iar prefăcuta sa indiferență ascunde o permanentă luptă pentru a lăsa în urmă trecutul.