Lucian Blaga. Universul liric

Lucian Blaga, Stihuitorul

Chiar și atunci când scriu stihuri originale

nu fac decât să tălmăcesc.

Așa găsesc că e cu cale.

Numai astfel stihul are un temei

să se-mplinească și să fie floare.

Traduc întotdeauna. Traduc

în limba românească

un cântec pe care inima mea

mi-l spune, îngânat suav, în limba ei.

* * *

Poetul de factură intelectuală Lucian Blaga aliază în puternica sa personalitate o excepţională capacitate de invenţie metaforică, prezentând un nu mai puţin remarcabil dar al construcţiei poeziei. Imaginea ultimă cu care rămânem este a unei lumi în care obiectele trăiesc prin concretul lor material, dar, poate, cu și mai multă forţă iese în prim-plan natura lor emblematică. Acestea par în același timp noi și străvechi, reprezentându-se pe ele însele, dar și un altceva ce le depășește, aproximat în faţa noastră într-un ritual al rostirii, într-o regie a mișcării, într-o anume dispunere scenică. Dar nu libertatea jocului cu emblemele se impune, ci tocmai stricteţea ordinii sale, severa disciplină a unei arhitecturi clasice... În evenimentele sale de extremă stilizare se lasă mereu întrevăzută figura pură a unei realităţi spirituale paradigmatice, pe care o simţim încă foarte aproape de noi. (ION POP)