Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării

Vrem să ne întoarcem la situaţia de dinaintea pandemiei? A fost ea una „normală”? Cum să ne menţinem lucizi într-o lume haotică şi dezbinată, în care naţionalismul, homofobia, autoritarismul şi discriminarea devin ameninţări globale? Şi cum să rămânem calmi când suntem lăsaţi pe dinafară, când suntem tot mai singuri, când nu putem purta un dialog cu cei cu opinii diferite de ale noastre? De ce diversitatea devine un pericol, iar apatia, angoasa, dezamăgirea şi nesiguranţa ne-au invadat fiinţa? La urma urmei, cine suntem şi cum ne definim identitatea? Avem doleanţe, nemulţumiri şi răbufniri de furie pe care vrem să ni le facem cunoscute, dar oare ne ascultă cineva?

Inventarul întrebărilor şi răspunsurilor pe care Elif Shafak le include în cartea sa este vast şi de o rară pertinenţă, conturând imaginea unor societăţi aflate la un moment de răscruce. Omenirea are de trecut un prag istoric, când ceea ce este vechi ar trebui să moară spre a lăsa loc noului să se nască. În acest sens, volumul devine un manifest, o pledoarie pentru o lume mai bună – o lume a toleranţei şi a omeniei –, dar şi un exemplu remarcabil de implicare intelectuală activă oferit de una dintre cele mai importante şi mai apreciate prozatoare contemporane.

„Atunci când ne pierdem vocea, ceva moare în noi.” - Elif Shafak