Pierdut în Nepal & Ladakh. Jurnal de călătorie

Pierdut a fost și regăsit! De fiecare dată. Un nou volum de călătorii, semnat Cătălin Vrabie, în lumi ce-mi par la capătul lumii sau chiar din altă lume. Credincios rucsacului sau, ce l-a insoțit pe culmile Elbrusului, în Munții Caucaz și pierdut, apoi, prin Rusia, a colindat crestele Alpilor și văile Californiei... Mont Blanc, Matterhorn, Dolomiți, El Capitan și alte provocări de genul asta din lumea largă... Deosebit de frumoasă, că să-l parafrazez pe autor. Am aflat din paginile cărților anterioare cum s-a pierdut prin India și Iran, țari puțin cunoscute, cel puțin locuitorilor de la poale de Carpați.

Într-un limbaj deseori frust, domn profesor Vrabie ne comunică detalii extrem de interesante, fapte de viața absolut de necrezut pentru civilizația europeană. Șocul Orientului începe din Turcia cu forfota sa inepuizabilă, dar, cu răbdare, treci... aeroportul și te trezeșți în alt avion ș.a.m.d. până ajungi la destinație.

De astă dată la Kathmandu, după o escală în toridul Sharjah din Golful Persic unde era ținta privirilor fiind cam singurul european prin zonă! La cei peste 190 de centimetri ai săi, greu de pitit printre ceilalți semeni. Cu o bună capacitate de comunicare, încă de la primul pas în Nepal se pierde pe la diverse adrese a noilor săi prieteni pasageri, făcând că voiajul să fie mai plăcut și plin de tot soiul de surprize. Ne sunt strecurate permanent informații din toate domeniile de activitate a nepalezilor, mai ales din viața lor privată. Remarcă, cu umor, haosul din circulația rutieră, lipsa curentului câte șase ore pe zi, orezul condimentat până la cote lacrimogene, element perpetuu în alimentația cotidiană, cât și ospitalitatea noilor cunoștințe făcute ad-hoc.

Ascuțitul simț al detaliului face ca povestirea călătoriei în Nepal să curgă alert, consemnată pe ore și minute, fără stridențe, cu binevenite observații ușor malițioase la comoditatea românilor în privința amenajării și exploatării propriului teritoriu, al comportamentului public sau nervozitatea permanentă fața de calmul și comportarea nepalezilor, deși condițiile în trafic sunt aici extrem de vitrege. „Circa 25% din locuitorii acestei țari trăiesc sub limita sărăciei – definită de Banca Mondială că fiind sub pragul de un dolar pe zi.” O informație care te cutremură și face să înțelegi multe despre modul de viața nepalez sau indian.

„Jungle party” este un capitol plin de peripeții trăite prin toții porii, numai la simpla idee că te poți întâlni oricând cu un rinocer, urs sau tigru! Dintre soluțiile oferite de instructori cea mai la îndemână pare a fi aceea de a te lăsa mâncat, respectiv zdrobit de animalul care-ți sare în cale! Strong!

prof. Sergiu Gabureac