Țară europsită

"Sunt două stiluri intelectuale distincte în textele din această carte, ca două intarsii cu textură diferită în corpul aceluiași bloc de marmură. Ambele sunt împletite într-o atitudine intelectuală unică, pe care aș numi-o, cu o expresie care-i aparține lui C-AM, „mersul pe sabie”. Primul stil intelectual este al raționamentului expozitiv, al narațiunii explicative. Este stilul intelectual clasic, ilustrat de superbul eseu „Utopia română”. Al doilea este al gândirii care se suspendă voluntar, deasupra cascadei, „aruncându-se” în ea fără să se prăbușească vreo clipă. Bine ascultat, pare a ne descifra C-AM, în fiecare Șerban Foarță doarme și e la pândă un Deleuze […]. Așa cum Ilarie Voronca a scris un exemplar Mic tratat de fericire perfectă, Călin-Andrei Mihăilescu a scris un mic tratat perfect de tipul „Avem o țară: cum procedăm?”, în care jubilația se împletește cu exasperarea, seriosul cu joaca, speculația cu oracularul și erudiția cu ermetismul liric. Căci, deși „suntem un neam ortodox de vechime latină și eternitate balcanică” și în ciuda faptului că „un agent sare de la una la alta și, în cele din urmă, la tine”, deși „situația e atât de deteriorată, încât, în viitor, nu ne vor trebui reforme, ci forme”, totuși, în țara europsită există și învingători." – H.-R. Patapievici

"Sunt sigur: C-AM a spus ce era de spus despre forma pe care creierele noastre au luat-o în ultimii 20 de ani. „Utopia română” e un text tragic și aparent depășit. De fapt, e mai tragic azi pentru că tot mai puțini pot înțelege de ce textul nu e depășit. Cînd vor înțelege, și asta se va întâmpla curînd, adică la Paștele Cailor, care nu e sărbătoare națională, dar poate fi revelație personală în România, atunci va fi iar prilejul ca una sau alta din mințile rămase în țară să se bată. Cu prostia și boala națională." – Traian Ungureanu