Turneul celor cinci națiuni

Deja exersat de vreo două volume încoace în radiografii contemporane, Andrei Zbîrnea își perfecționează acum incizia socială prin prelucrarea metaforei sportive. Dincolo de tectonica globalizării, înregistrată alert, once more with feeling – Lars Saabye Christensen, „revoltele din parcurile eoliene“, Ikea, prospectul „societăților postindustriale“, „producătorii de medicamente“, Brexit, „mcdonaldizarea societății“, „reinventarea vini­lurilor în secolul XXI“, „protestele online“ și „expansiunea rețelei instagram“ etc. –, „RMN“‑ul ce rezultă de aici trădează, discret, e drept, convulsia interioară. „Contaminate“ definitiv de hipertehnicizarea și mecanizarea din jur, poemele o topesc, însă, fără ezitare, în „denunțul“ fragmentar al exteriorului, sub forma unor reportaje pe cît de autiste, pe atît de fervente în microscopia lor.

Nu sînt un mare sportiv. La rezistență eram un dezastru, prin liceu. Mai cîștigam ceva la viteză și la săritura în groapa cu nisip. Dar cînd e vorba despre poezie, devin atent. Andrei Zbîrnea m-a făcut atent. La text. După ce treci peste trimiterile sportive, pe care le pricepi cum poți, rămîn spațiile pe care, ca cititor, ești obligat să le completezi. Despre asta e vorba, pînă la urmă. Andrei Zbîrnea știe să deschidă un traseu care trebuie dus pînă la capăt. Ca cititor, ai libertatea de a parcurge traseul după bunul plac, chiar dacă ești mai reticent la mișcare. Te așteaptă surprize, construcții culturale care duc mai departe decît te-ai aștepta. E punctul din care ana­liza nu mai are rost. Rămîne plăcerea lecturii, mai ales dacă nu știi de unde pîndește lunetistul.

Andrei, nu mă pricep la rugby și nici nu urmăresc fenomenul, dar sînt, în schimb, la curent cu poezia și fotbalul. Turneul celor cinci națiuni, așa cum ți l-ai imaginat tu în versuri, m-a surprins nu doar ca înverșunat cititor și critic, dar mai ales ca microbist înfocat și suporter (ce-i drept pasiv) al tenisului. Ești subtil, ești cinic, ești zgîrcit (economicos în exprimare), ești ironic, ești arbitru imparțial (deși îți mai scapă pe ici, colo – oricît de mult încerci să îți reprimi – cîte un vers admirativ pentru Klopp și Borussia Dortmund), ești lunetist la biatlon (vai de cei care îți intră în raza puștii!). Te invidiez pentru felul în care poți scrie poezie despre aproape orice. Cu acest volum, ai servit un match point decisiv poeziei tinere românești în veșnică reconstrucție. Aștept și un poem despre primul trofeu cucerit de BVB după cinci ani.

Cu drag și colegialitate borussiană,

Andrei MOCUȚA

(scrisoare inclusă în volum)