Custodele

"Eu sunt Custodele sună ca un gong la teatru prima frază a romanului. Doctorul Vineș nu este important atât ca personaj în sine, cât ca reprezentantul unei Lumi care a dispărut și care nu va mai fi decât în poveștile personajelor din fotografii, auzite doar de custode în nopțile pustiite de iarnă.

Provenit dintr-o familie de bogați proprietari de pământ din Fetești, face studii după 1900 la Salpariere cu doctorul Charcot apoi, întors în țară, la chemarea Regelui, se dedică neurochirurgiei. Din imagini ne privește un personaj sever, serios, țeapăn, rigid la modul specifie pozelor din acea epoca. Este alături de soția sa, Paulina, și de Aglae (Coca) Vineș, născută lonescu, fiica adoptivă.

Vocile acestor oameni le auzim în roman. Destinele lor. Ei vin din trecut în prezentul etern al poveștii. Este un roman despre înrădăcinare. Despre rădăcinile genetice și metafizice. Poate că memoria nici nu este posibilă în afara acestor legături de familie. Altfel, trezindu-ne din fascinație și privind nedumeriți de jur împrejurul cotidianului nostru ne vine a spune, asemeni unuia dintre personaje: 'Aici nimic nu poate fi salvat!'" - Christian Crăciun