Flori negre

„În proza lui Cyprian Norwid se cuvine să distingem câteva compartimente nu totdeauna separate între ele prin granițe clare. Proza lui artistică în sine (fără îndoială, acestea sunt mici forme literare) oscilează în jurul unei sinteze a stilurilor și convențiilor. Ficțiunea, documentarea și reflecția eseistică se amestecă în nuvelele scriitorului, paginile de jurnal pătrund în atmosfera eseului, textele eseistice frizează proza poetică*. Scrierile lui Norwid despre literatură și artă alcătuiesc un larg evantai de enunțuri cu caracter de critică programatică, autoprezentare intimă și interpretare a operelor altora, publicistică social-culturală, sinteză a expunerii (dar nu academice). Scrierile politice și sociale ale lui Norwid prezintă evoluția gândirii, de la istoriozofia romantică și ideologia națională, la istorismul organicist din secolul al XIX-lea, marcat de reflecție sociologică și antropologia novatoare a civilizației. În sfârșit, epistolografia nu aduce doar numeroase reflecții estetice, sociale, politice, generalizări aforistice sau sinteze ale gândirii lui Norwid, ci îndreaptă atenția cititorului spre truda scriitorului în ceea ce privește stilul și îl inițiază în aspectele intime ale expresiei. Volumul de față adună la un loc nuvelele și eseurile care îl pun pe Norwid ca gânditor în cea mai bună lumină.”

Bogusław Dopart