Scrisori rupte

Evoluția sensibilitãții poetice a lui Tagore este mai bine oglinditã în aceste scrisori trimise de pe malul Padmei decât în orice biografie.
Însuși poetul a mãrturisit cã eul sãu cel mai adevãrat a evoluat în acel ungher obscur al Bengalului și cel mai profund mesaj al gândirii sale s-a exprimat spontan în scrisorile adresate Indirei Devi.
Cele 101 scrisori adresate nepoatei sale Indira Devi ne vor convinge de adevãrul acestor cuvinte. În Scrisori rupte cititorul va descoperi "întregul eu" al poetului, cãci "în nici o altã scriere a mea n-am putut sã-mi exprim ideile si sentimentele atât de lucid, asa cum le expun în scrisorile mele cãtre tine".
"Toate lucrurile din lume îmi par inepuizabile. Ce mi-a plãcut odatã îmi place totdeauna și în fiecare zi îmi pare la fel de nou și uimitor. Pot sã-l mângâi cât vreau, fãrã sã-l tocesc. Dimpotrivã, fiecare atingere a mea îi dãruie o strãlucire și mai mare. Aceastã strãlucire nu este sarjatã, nici exageratã. Detest falsa exagerare. Pot sã vãd clar toate aspectele reale ale lucrurilor, dar, în ciuda tuturor pãrților negative, ele îmi sugereazã un mister diafan, care se înaltã deasupra micimii și contradicțiilor lor. Cu trecerea anilor și cu înmulțirea experientelor, uimirea mea fațã de acest mister nu scade, ci crește, si asta mã bucurã din ce în ce mai mult. Astfel, în fiecare zi constat din nou cã oamenii datoritã cãrora mã simt fericit nu sunt neînsemnați. Ei închid în sine adevãrul și fericirea eternã." - R. Tagore