Descriere produs
Jurnalul de la Păltiniş – jurnalul momentelor petrecute de Gabriel Liiceanu în preajma lui Noica – a fost bestseller al anilor '80, când se vindea pe sub mână si e împrumuta numai prietenilor de încredere. Ediţia a doua, revazută şi adaugită cu paginile cenzurate în 1983, a fost publicată de Humanitas în 1991 şi din acel an Jurnalul s-a vândut în peste 50 000 de exemplare.
Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Paltiniş reconstituie în beneficiul tinerei generaţii e astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii '80, în jurul personalităţii lui Noica.
Estul naivităţilor noastre (2023) ,
La porte interdite (2023) ,
Povești de dragoste la prima vedere (2024) ,
Măştile lui M.I. (2023) ,
Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (2024) ,
50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu (audiobook) (2023) ,
Despre seducţie (audiobook) (2023) ,
Ce ne facem cu calul negru? (audiobook) (2023) ,
Despre limită (audiobook) (2023) ,
Dragul meu turnător (2023) ,
Detalii produs
Autor: Gabriel Liiceanu
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Memorii și jurnale
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Științe umaniste >> Cărți Filosofie
Speciale >> Literatură de frontieră
Speciale >> Cărți care stârnesc reacții
Opinii editoriale
„...O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.”
Constantin Noica„Mult iubite Domnule Noica,
Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră. Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc. Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor mele, mă întorc către d-voastră, din depărtarea aceasta care apropie în chipul cel mai adânc, şi vă mulţumesc pentru drumul pe care, cu spatele întors către lume, m-aţi lăsat să îl facem împreună. De „despărţit“ poate fi vorba doar în sensul că drumul ce mi se deschide în faţă trebuie de-acum să-l străbat singur, vegheat doar de privirea d-voastră, pe care îmi place să o simt în urma mea ca pe o însoţire, ce îmi măsoară din depărtare poticnirile, şovăiala şi regăsirile. Aşa mă simt în clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastră...”
„Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultură e a sta într-un picior. În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng. Acesta e raportul.”