Născut la 23 aprilie 1918 la Paris, Maurice Druon este marcat de o solidă ereditate literară, fiind strănepotul poetului Charles Cros și nepotul lui Joseph Kessel. Își face studiile liceale la Liceul Michelet și cele superioare la Școala de Științe Politice. Încă de la vârsta de optsprezece ani publica în reviste și ziare literare. În anii '40 intră în contact cu Rezistența franceză și, în 1942, va pleca din Franța ocupată pentru a se alătura Forțelor Franceze Libere ale generalului De Gaulle la Londra. Este ordonanța generalului d'Astier de La Vigerie, apoi animator al postului Honneur et Patrie și atașat al comisarului pentru afaceri interne; compune, împreună cu unchiul său Joseph Kessel, textul pentru Chant des Partisans care va deveni imnul Rezistenței. În această perioadă scrie și primul eseu, Lettres d'un Europeen, fiind, prin ideile pe care le expune aici, unul dintre premergătorii conceptului de Uniune Europeană. Este corespondent de război pe lângă forțele aliate până la încheierea luptelor celui de-al doilea război mondial. Începând cu anul 1946 se consacră literaturii fără a neglija total politica. Este recompensat, în 1948, cu premiul Goncourt pentru romanul Les grandes Familles, apoi primește premiul Prince Pierre de Monaco pentru toată opera. În 1966, la 48 de ani, este ales membru al Academiei Franceze, urmându-i lui Georges Duhamel. În perioada 1973–1974 este ministru cu probleme culturale, apoi deputat de Paris în 1978–1981 și reprezentant al Franței la consiliul Europei, precum și deputat în Parlamentul European. Din 1985 este secretar perpetuu al Academiei Franceze, acționând pentru dezvoltarea francofoniei. Este de asemenea membru al Academiei Regatului Maroc, al Academiei de la Atena și al Academiei de Științe de la Lisabona.
Opere: Les Grandes Familles (Marile Familii), Les Rois Maudits, Les Memoires de Zeus, Alexandre le Grand, Les Rivages et les Sources.
