Giovanni Papini, unul dintre cei mai marcanți intelectuali ai secolului XX, s‑a născut în 1881, la Florența. După ce a lucrat o scurtă perioadă ca profesor și bibliotecar, s‑a implicat într‑o activitate frenetică de scriitor și publicist, devenind cu timpul un erudit autodidact. Revenirea la catolicism și colaborarea sa cu regimul fascist au provocat numeroase polemici, făcând din Papini o personalitate controversată a epocii sale.
S‑a stins din viață în 1956, în orașul său natal. A debutat ca scriitor cu un ciclu de „povestiri metafizice” și a continuat să publice fără întrerupere vreme de aproape jumătate de secol, genurile sale predilecte fiind eseul și romanul. Dintre lucrările sale au mai fost traduse în limba românp Amurgul filosofilor (1907), Un om sfîrșit (1912; Polirom, 2008, 2011), Martorii Patimilor (1938), Chipuri de oameni (1941) și Viața lui Iisus (1921).
