TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Doina Ruști vă recomandă
Doina Ruști vă recomandă

doina-rusti-recenzii-cartepedia-septembrie


 

manierism-playlist

 

Ah! Scriitorii baroci! Ambalaj fastuos și narațiune cam fără substanță! Dar cui îi mai trebuie faptele, când cuvintele emană parfumuri?! Ca în Craii de Curtea Veche. Sau ca în Cvartetul Alexandriei a lui Lawrence. Barocul amplu, de atmosferă, când  poveștile curg, una în alta, făcându-te să-l iubești pe erou, să-i cunoști caracterul, de multe ori împănat cu sentințe ori cu acele nefericiri generale (Don Quijote, de pildă). Și să nu uit! Mai e și proza manieristă de șantier, care te face să pui umărul tu însuși la marele labirint (ca în Magicianul lui Fowles). Alteori e doar spuma care te poartă pe valuri, până la cuvântul  inițial - întemeietorul (ca în Numele trandafirului).

 Început în Renaștere (Shakespeare), consolidat în secolul moraliștilor, putem spune că barocul/manierismul a avut adepți în mod constant, până în zilele noastre. 


 

 

 Manuel Mujica Láinez - Bomarzo 

Secolul al 16-lea. Teroare și speranță fără limite. Ducele Pier Francesco Orsini (Vicino) este sclavul unui horoscop care i-a prezis nemurirea. Toată viața i se învârte în jurul acestei previziuni. E bogat, inteligent și amator de mistere. Are o cocoașă care îl complexează. Își comandă cercei, își croiește haine somptuoase, din catifea rară. Poartă un inel de oțel, făcut de Benvenuto Cellini. Iar, în același timp, memorează predicțiile unei călugărițe nebune. Vrea nemurirea, o așteaptă, i-a fost promisă. Alchimiști celebri prepară pentru el elixire, iar dorințele îl blochează, îl fac un tiran, lipsit de umanitate.

Toată mânia lui împotriva vieții limitate se revarsă într-o creație odioasă: grădina monștrilor, Bomarzo (existentă în realitate), compusă din statui uriașe: sirenele, Cerberul, care păzește Infernul, prolifica Ceres etc.

În ciuda scepticilor și-a oamenilor cu scaun la cap, Ducele ajunge totuși foarte aproape de licoarea eternității. Un evreu i-a pregătit, în sfârșit, potirul dorit.

În jurul lui, lumea se transformă - au loc revolte, apar dorințe mai proaspete, însă Vicino nu e interesat de lumea care oricum se duce. Pe el îl interesează eternitatea.

Alchimistul îi dă licoarea, iar ducele urcă treptele spre Gura Infernului, din grădina lui cu orori, căci și-a ales cu pedanterie locul experimentului. Bea cupa, care, așa cum se întâmplă în romane, era cu otravă. Ca orice tiran și el și-a luat țeapă. Și totuși!

Peste sute de ani, un om oarecare, văzând un portret făcut de Lotto, își aduce aminte c-a fost ducele Pier Francesco Orsini, om al Renașterii.

 

Carlos Ruiz Zafón - Umbra vântului

 

Noapte în Barcelona, Daniel trece prin Piața Rambla, spre Arco del Teatro, apoi spre Cimitirul Cărților Uitate.  Sub bolta porții, împuțită de aromele timpului, printre care a urinei se află pe locul întâi, constată că ciocănelul porții monumentale reprezintă un cap mic de drac. Mirosuri ale degradării, ecouri cavernoase și un portar, care șchioapătă - totul în bună tradiție a romanului de mistere. Ce caută? Informații despre un scriitor  misterios, dispărut, parte a unei mitologii create de către  bibliofili sau librari. Acesta a scris romanul Umbra vântului, pe care Daniel îl poartă sub braț.

Cimitirul Cărților Uitate este un labirint, zidit din teancuri de cărți, prin care nu te poți descurca decât după semne, crestături, ca-n pădurile seculare, iar în aburii nopții foșnesc sufletele abandonate, paginile unor cărți pe care nimeni nu le mai vrea. Daniel “îngroapă” romanul, care îl transformase în detectiv, găsindu-i un loc bun între un anuar juridic și un roman de Juan Valera, apoi se întoarce, străbătând culoarele morții. Dar abia de aici încolo, începe labirintul întâmplărilor sale.

Umbra Vantului playlist 


Gabriel Garcia Marquez - Toamna patriarhului

 

Aproape scris dintr-o singură frază, ca o tiradă de orator emfatic, romanul face portretul dictatorului, ceea ce, la vremea apariției lui în română, te ducea imediat cu gândul la dictatorul nostru de-atunci, cu un fel de speranță, în carte spunându-se de mai multe ori că domniile tiranilor în cel mai rău caz,  durează două-trei decenii, niciodată mai mult, iar noi, la timpul ăla, ne apropiam de o visată scadență, prin urmare nu pot să-mi amintesc altfel, decât cu respirația tăiată, așa cum l-am citit, căutându-i finalul de frază, care nu mai venea, lăsându-mă să rătăcesc prin galeriile baroce ale unei scriituri, în care chiar și Manuela Sanquez, în rochia ei ieftină de etamină, cu trandafirul roșu în mâini, nu putea gândi altfel, decât mine, în timp ce se așeza pe sofa, în fața celui mai bătrân dintre bătrâni, bărbatul degradat, cu pantofii lui mari și pălăria de arenaș, care-o privea cu ochi de șobolan, căzuți de multă vreme în niște fântâni fără fund, așteptându-se din clipă în clipă, exact ca și mine (ah, repet, pentru că de-asta suntem într-o frază cu franjuri) ca acel ins obsecvios, care-și tot arăta inelul de președinte,  înflorit pe un deget, să crape în sfârșit, punând capăt nefericirii a milioane de oameni.

Toamna Patriarhului playlist

 

Roberto Bolaño - 2666, vol I

 

Ce cumpără criticii literari dintr-un târg de antichități?

Nu e chiar ceva select, ci mai mult o piață de vechituri din Santa Teresa, o adunătură de căruțe și de măgari, vehiculele preferate ale negustorilor din împrejurimile orașului. În târg se vinde  orice, de la obiecte mărunte, la animale sau mașini mari. Vine lume de la mari distanțe, nu doar din Mexic, ci și din Arizona. Cei trei critici, Pelletier, Espinoza si Norton (Morini n-a venit în această călătorie) fac investigații în legătură cu un scriitor misterios. De-a lungul a 400 de pagini, cât are primul volum, aflăm câte ceva despre un anume Archimboldi, scriitor admirat de cei patru critici, care sunt personajele principale ale volumului, ideile, cărțile care justifică această preferință și mai ales referințele biografice care fac din critici un fel de fundament al poveștii, cu mijloacele manierismului din anii 70. Despre Archimboldi se știe că ar fi făcut o călătorie în Mexic, prin urmare, criticii pornesc pe urmele lui. În periplul lor, prin biblioteci, în vizită la posibilii martori, trec și prin acest târg.

Pelletier a cumpărat o statuetă de lut, care reprezintă un cititor de ziare, cu două cornițe de drac. Iar Espinoza a ales un covor. Primul a fost încântat de preț, iar al doilea a dat banii pe covor pentru că i-a plăcut vânzătoarea. Ah, criticii literari - pe cât se vor de pragmatici, pe atât sunt de subiectivi și romantici adeseori!

 2666 playlist

 

Dimitrie Cantemir - Istoria ieroglifică

 

O mie de meandre, o mie de împletituri, un roman baroc, scris la începutul secolului al 18-lea. Și totuși o poveste de maximă simplitate, cu personaje frumoase, începând cu chiar eroul principal, Inorogul. Vi-l imaginați? Un cal încornorat și vrăjit, al cărui corn poate să schimbe destinele unei ființe, printr-o simplă atingere. E falnic, inteligent, aproape invincibil. Și totuși, într-o zi este prins de o șopârlă micuță - Hameleonul.  Nu chiar în mod eroic, ci printr-o serie de intrigi nedemne, dar care fac bine la icrele moftangiului mediocru. Ca să fim drepți, nenorocita șopârlă avea și ea motivele ei. Se rugase de Inorog să-l ajute cu o vrajă. Stătuse pe lângă el niște ani. Îi fusese slugă de bună-voie. Știa c-a fost refuzat. Totuși, după modelul străbunilor, șopârla sperase că dacă stă acolo plecat,  Inorogul până la urmă o să se îndure și-o să-i dea acel mic remediu care era o doctorie pentru … fertilitate. Aici discuția ar fi lungă, cu niște ramificații până în miezul poveștii, așa că mă abțin să mai trec în revistă și motivele Inorogului, ci voi spune pe scurt că pur și simplu n-a băgat-o pe șopârlă în seamă.

Din cauza aroganței, Inorogul a ajuns sclav, la un crocodil, care avea de gând să-l mănânce. Cu toate că era prizonier, aflat într-o situație fără ieșire, Inorogul îi promite în schimbul libertății o grămăjoară de nestemate, pe care nu le avea. Totuși, crocodilul îl crede. Pe cuvânt. Nu e o întâmplare extraordinară?! Crocodilul mi se pare un tip foarte fain. Cu toate astea rolul său în Istoria ieroglifică este absolut neglijabil, ceea ce mi se pare nedrept.



Vezi AICI toate recenziile din Playlist literar cu Doina Ruști


 



Ceva de neuitat. Recomandările Doinei Ruști pentru luna aprilie.
Ceva de neuitat. Recomandările Doinei Ruști pentru luna aprilie.
Femei din romane. Recomandările Doinei Ruști pentru luna mai
Femei din romane. Recomandările Doinei Ruști pentru luna mai
Vizual, ultra-vizual. Recomandările Doinei Ruști pentru luna iunie
Vizual, ultra-vizual. Recomandările Doinei Ruști pentru luna iunie
Iubire pe timp de vară - recomandările Doinei Ruști pentru luna iulie
Iubire pe timp de vară - recomandările Doinei Ruști pentru luna iulie
Urban - recomandarile Doinei Ruști pentru luna august
Urban - recomandarile Doinei Ruști pentru luna august