Boris Poplavski a fost unul din scriitorii emigrației ruse care a exprimat sui generis atmosfera montparnassiană de efervescență, emoție, boemă, de temă sau lipsă de temă, de speranță și disperare, de clipă și epocă, de cădere și înălțare, de derută și regăsire de drum, de formare și pierzanie. Da, de pierdere, dar și de achiziție, (re)găsire de sine. De aneantizare, dar și de individualizare, personalizare. Conclusiv, Iuri Terapiano constata canonic: „Minunăția versurilor lui Poplavski și a impresiei pe care o provoacă ele constau în faptul că, în esență, el a fost primul și ultimul suprarealist rus”.
Iar cititorii de suprarealism vor descoperi în versurile automate o vibrație emoțională, farmec, plasticitate metaforică, valențe estetice de necontestat, caracteristice poeziei adevărate.
Leo Butnaru
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota