Povești despre Cluj (Vol. VI)

"Primele școli ale Ordinului Iezuit au fost destinate educării propriilor membri. Dar succesul lor din punct de vedere didactic și posibilitățile existente în aceste instituții în vederea prozelitismului catolic au convins Ordinul să primească tineri din afara sa, chiar pe cei de altă confesiune (protestanți și ortodocși). În câteva decenii, iezuiții au creat o rețea de școli în întreaga Europă, dar și în coloniile de peste mări, în care ofereau, gratuit, cea mai bună educație din epocă. Era primul sistem de învățământ la nivel mondial, unitar din punct de vedere al programei școlare, al structurii de organizare instituțională, al autorilor studiați, al pregătirii cadrelor didactice. Teoretic, nivelul de cunoștințe al unui absolvent de școală iezuită din Franța trebuia să fie similar cu cel al unuia din Transilvania sau din Peru." - Lukács József

* * *

"La Cluj s-a născut un singur principe, iar numele său a fost Ștefan Bocskai. În mod surprinzător, casa în care acesta a văzut lumina zilei este învecinată cu cea în care a avut loc nașterea marelui rege Matia Corvin, celălalt cap încoronat originar din acest oraș. Bocskai însuși era mândru de vecinătatea dintre cele două case. Foarte interesant este faptul că atât Matia Corvin, cât și Ștefan Bocskai au ajuns să vină pe lume la Cluj mai degrabă din întâmplare. [...]
Cu toate acestea, asemeni lui Matia Corvin, Ștefan Bocskai a fost și el mândru de originea sa clujeană și a încurajat inițiativa conducerii orașului de a transforma casa în care văzuse lumina zilei într-un monument al memoriei sale, împodobit cu blazonul său princiar și cu o amplă inscripție." - Tudor Sălăgean

* * *

"Când mă pregăteam să dau startul unei vieți așa cum visasem, începutul de toamnă blândă, cu răcoare dimineața și căldură la prânz, s-a sfârșit brusc într-o după-amiază de joi, când peste oraș s-a prăbușit ploaia. Nu doar ploaia în sine a căzut atunci, ci practic am văzut cu ochii mei cum peste Cluj s-a prăbușit un nou Cluj, clădire cu clădire, un oraș în oglindă, dar mult mai posomorât, mult mai friguros, cu culori șterse și vânt care sfâșie pielea. Drumurile făcute cu mare plăcere dimineața, spre lucru, s-au transformat, încet-încet, în singurele excursii posibile, în care trebuia să fiu din ce în ce mai înfofolită, pentru că amărâtul meu corp venit din sud, tânjitor după căldură, nu înțelegea ce se întâmpla în jur." - Lavinia Bălulescu

Proiect editorial apărut sub egida Asociaţia „Vechiul Cluj”.