Despre violență

Filosof francez, Jacques Derrida s-a născut în 1930 la El-Biar, în Algeria, unde face școala primară și liceul. Într-o Algerie care depindea de Franța ocupată de naziști, și în care începând din 1940 evreii erau excluși din învățământ și din justiție, Derrida este exmatriculat de la liceul Ben Aknoun. Din 1942 învață la un liceu înființat de profesori evrei dați afară din învățământul de stat. Reîntors la Ben Aknoun, are o viață școlară dezordonată, gălăgioasă și îndreptată cu precădere spre activități sportive, din care nu lipsesc competițiile de tot felul. Marele filosof de mai târziu visa în acel moment să devină fotbalist profesionist. Bacalaureatul din 1947 este un eșec pentru Derrida. În același timp, el trăiește stări de tulburare, inadaptare și retragere, citind foarte mult (Rousseau, Gide, Nietzsche, Camus). 

În perioada 1947-1948 participa la cursul de filozofie de la liceul Gauthier (Alger), unde este marcat profund de scrierile lui Bergson și Sartre. Din 1948 orientarea sa către filozofie este deja clară. Acum îl impresionează în mod deosebit Kierkegaard și Heidegger. Anii 1952-1953 îl găsesc student la "Ecole normale superieure" din Paris, unde se împrietenește, printre alții, cu Bianco, Bourdieu, Serres. În 1943 îl cunoaște pe Foucault. În 1956 primește o bursă specială de auditor al cursurilor universității Harvard - perioadă în care îl citește pe Joyce. În iunie 1957 se căsătorește, la Boston, cu Marguerite Aucouturier, împreună cu care va avea doi copii. 

În timpul războiului din Algeria, Derrida predă limbile franceză și engleză tinerilor algerieni. Din 1960 se instalează cu familia la Nisa și apoi predă la Sorbona și la universitatea Johns Hopkins din Baltimore și la Yale. Totodată, înființează împreună cu niște prieteni Asociația Jan-Hus, care sprijinea intelectualii cehi disidenți sau persecutați. În 1983 este creat "Colegiul internațional de filosofie", al cărui prim director este chiar Derrida. Pe lângă aceste activități, el primește și un rol în filmul Ghost Dance, alături de Pascale Ogier. 

Dintre operele sale importante sunt de reținut: cele trei lucrări din 1967, la debutul sau, Scriitură și diferența ("L`ecriture et la difference"), Despre gramatologie ("De la grammatologie") și Vocea și fenomenul ; Limitele filosofiei și Diseminarea ("La Dissemination",1972); Glasul clopotelor (1974); Cui îi e frică de filosofie? (1977); Despre adevăr în pictură (1978) și Spectrele lui Marx ("Spectres de Marx. L`etat de la dette, le travail du deuil et la nouvelle Internaționale", 1993); Aporii ("Apories", în 1996).

CIPRIAN MIHALI (n. 1967) predă din 1992 filozofia contemporană la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. După o teză de doctorat în cotutelă la Cluj şi Strasbourg, susţinută în 2020 şi consacrată hermeneuticii cotidianului, şi-a orientat cercetările către filozofia vieţii şi studiul puterii, dar şi spre teoriile spaţiului public şi spaţiului locuit, la confluenţa gândirii filozofice cu cea arhitecturală. Este autor a șase volume individuale sau scrise împreună cu Augustin Ioan; a publicat zeci de articole şi a tradus peste douăzeci de lucrări din filozofia francofonă a ultimului secol. Între 2012 şi 2016 a fost ambasador al României în Senegal şi în alte şapte state din Africa de Vest, pentru ca din 2016 până în 2020 să lucreze la Bruxelles ca director pentru Europa de Vest al Agenţiei Universitare a Francofoniei. Din septembrie 2020, îmbogăţit cu toate aceste experienţe ale lumilor astfel descoperite şi trăite, s-a întors la catedră, regăsind, într-o actualitate românească tumultuoasă, bucuria nesfârşită a gândirii critice şi a dialogului public, în compania studenţilor şi a cărţilor de filozofie.

Bogdan Ghiu este poet, eseist (literatură, media, artă, urbanologie) și traducător (French Theory și literatură franceză). A tradus peste 50 de lucrări din filosofia franceză contemporană (Bataille, Foucault, Deleuze, Derrida, Bourdieu, Baudrillard etc.) și din literatură franceză (Sade, Baudelaire, Artaud, Duras etc.).

Cele mai recente eseuri publicate: Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009 (Idea, 2009) și Eu(l) Artistul. Viață după supraviețuire. Cod de bare pentru viitorul monstruos al artei (Cartea Românească, 2008). A finalizat eseurile Dadasein și Inconstrucția. Pentru o arhitectură etică.

Este coautor al proiectului Performing History, care va reprezenta România la Bienala de Artă de la Veneția (iunie-noiembrie 2011), și curator al expoziției internaționale de arhitectură Fluente (Timișoara, octombrie 2011). Este redactor la revista Idea artă+societate, colaborator permanent al revistei Arhitext design și titular de rubrica la LiterNet (Evul Media), Luceafărul de dimineață (Politică lui Bartleby) și Radio România Cultural (Unde ne oprim în București).

George State (n. 1979) a studiat filozofia la Cluj, a fost redactor la editurile Idea (din 2007) și Tact (din 2009), pentru care a și tradus (singur sau în colaborare) diverse scrieri teoretice de Walter Benjamin, Boris Groys, Karl Löwith, Peter Szondi, Jacob Taubes ș.a. A publicat volumul de versuri Crux (Cartea Românească, 2016) și a editat (împreună cu Mihai Pop) un album al lui Șerban Savu, drifting (Idea Design & Print, 2019). De asemenea, a transpus Opera poetică a lui Paul Celan (Polirom, 2019, 2 vol.), o selecție din lirica lui Georg Trakl, Grodek (Art, 2020) etc.