„Pentru a evita „vidul semantic”, Dumitru Crudu încearcă o abordare laterală, o ieşire din inerţia scrisului. Lumea trebuie privită cu luciditate şi pătrundere. Poezia nu trebuie să reproducă lucrurile existente printr-un limbaj ce simplifică şi falsifică realitatea. Se cere o anumită aderenţă la acel concret invaziv, care de multe ori produce „fracturi”. Gesturile unice şi irepetabile îşi pierd consistenţa dacă sunt transpuse într-o manieră neutră ce exclude implicarea nemediată. Realitatea nu mai poate fi etichetată. Poetul trebuie să fiinţeze în operă ca subiect real, iar senzaţiile sale să fie complet eliberate din învelişurile conceptuale superflue. Poezia lui Dumitru Crudu e o sinteză a gesturilor, nu lirice, ci prozastice. Emoţia provine din acumularea trăirilor şi senzaţiilor. Ordinea literară e ruptă pentru a fi restabilită ordinea umană, neîntemeiată pe alegeri, căutări, stilizări.”
Şerban AXINTE
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota