Faust

Pactul lui Goethe cu Faust
Voi avea grijă ca scenele să fie stimulatoare şi distractive, dar să dea şi puţin de gândit... îi promitea, într-o scrisoare din 27 iunie 1797, Goethe prietenului său Friedrich Schiller, referindu-se la continuarea lucrului la Faust. Nici unul dintre ei nu avea cum să ştie, la acea dată, care avea să fie destinul acestei opere. Pentru că Faust nu a fost rezultatul unui moment de entuziasm creator, nu a fost pur şi simplu una din marile scrieri ale lui Goethe. Această operă dramatică, epică, lirică şi satirică totodată, care, în planul genurilor literare, este încadrabilă în oricare dintre ele şi în nici unul, întruchipând libertatea supremă de creaţie, reuneşte simbolic toate sensurile vieţii, ale existenţei omului pe Pământ. Faust este rodul unei preocupări obsesive şi a unei munci de acumulare şi de creaţie de peste şase decenii. Este, chiar şi în sensul cel mai propriu al cuvântului, opera vieţii lui Goethe.
Primul contact cu legenda despre misteriosul personaj medieval a fost ca o provocare; fascinaţia – deşi viitorul scriitor abia trecuse de vârsta copilăriei – nu avea să fie una de moment ci, dimpotrivă, să se transforme în obsesie. În virtutea căreia Goethe însuşi a încheiat un pact. Pactul cu Faust - Alexandra Bârna