Johann Wolfgang von Goethe s‑a născut în 1749 la Frankfurt, mezin al unei familii în care tatăl, Johann Caspar Goethe, este jurist pasionat de istorie naturală și de tablouri, iar mama, Catharina Elisabeth Textor, provine din nobilimea de robă. Își începe educația umanistă cu studii de greacă veche, latină, franceză și ebraică, pe care o completează cu sporturi din acele vremuri, dans, echitație și scrimă. Cel care va deveni unul dintre cele mai cunoscute spirite universale se apropie de literatură încă din copilărie, grație bibliotecii tatălui său, însă alege să facă studii de drept. Cu toate acestea, o potențială carieră de avocat este lăsată deoparte. A scris proză (Suferințele tânărului Werther, 1774; Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, 1796;Afinitățile elective, 1809; autobiografia Poezie și adevăr, 1811-1833), dramaturgie (Ifigenia în Taurida, 1787; Nausicaa, 1787;Torquato Tasso, 1790; Faust I, 1797-1808; Faust II, 1832) și poezie (Elegii romane, 1788-1790; Hermann și Dorothea, 1798; Divanul occidental-oriental, 1819). Pasionat de teoria artelor și de științe, îndeosebi de optică, geologie și botanică, autor al unei corespondențe bogate, Wolfgang Goethe reunește în opera sa trăsături ale mișcării Sturm und Drang (pe al cărei teoretician, J.G. Herder, îl întâlnește în perioada studiilor de la Strasbourg) și ale clasicismului de la Weimar. Moare în 1932 la Weimar, la aproape o lună după ce încheie Faust II.