„Prin fiecare perete circulau două tăceri
și eu ieșeam să mă ascult
cu două guri vorbeam și mă ascultam singur
cu câte două urechi pe fiecare parte a feței
Și era o iubire
în timp ce peste cubul ei abia vizibil
în fiecare dimineață răsăreau doi sori”
Gellu Naum, Iubire imensă
„Dacă stăruiești asupra analizei, dacă cercetezi, cum am avut eu pretenția să fac în această carte, articulațiile cele mai ascunse ale poeziei, ai, în final, impresia că există o logică și în acest ilogic aparent și că dicteul automat nu este numai automat, ci duce, în cele din urmă, spre o mare viziune, în care realul comunică cu suprarealul, adică în care, cum spunea Breton pe vremuri, realul, imaginarul, viața și moartea, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu. Dar Gellu Naum se întoarce, iată, la miezul doctrine suprarealiste, deci rămâne consecvent cu el, și, depășind toate poncifele, toate clișeele pe care suprarealismul clasic le-a propus, reușește să fie un poet foarte actual, un poet care are conștiința gravității fundamentale a poeziei, cu dimensiunea ei metafizică și un fel de angajare mai profundă în real, și în același timp are și libertatea aceasta a jocului, a ironiei și autoironiei, care îi asigură locul absolut personal și original în literatura română și în cea mondială.” (Ion Pop)
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota