„Realizând o variantă a „tristeţii metafizice”, Ion Pop deploră un declin al sentimentului de existenţă, adică al raportului dintre subiect şi cosmos, în imaginile unui patetism pe jumătate modern (adică pus în surdină), pe jumătate nutrit de simbolismul biblic (adică nereţinut). (…) Faţă de prototipul blagian, abstras şi hieratic, intervine nota diferenţială a unei mai apăsate energii, combustibil polemic ce alimentează maşina dezolării. Deloc dezarmat, departe de resignare, abandon, devitalizare, autorul îşi comunică nu o dată decepţia prin mijlocirea unor corespondenţe dârze, marţiale. (…) Un indiciu al rezistenţei morale, al fibrei surprinzător energice pe care o posedă poetul, îl constituie ironia, evoluând către sarcasm, la care apelează tot mai frecvent. Departe de a fi un eterat, un clorotic, el îşi însoţeşte impasul spiritual de o emisie de caricaturi ce divulgă o jovialitate rurală, un carnavalesc ancestral. Peste propoziţiile nude ale confesiunii sunt aşezate măşti pestriţe, uneori truculente. (…) Însă procesul degradării postparadisiace a existenţei e mai complex. Reverberat în semnul estetic, care face parte, obiectiv, dintr-însul, acest proces e, concomitent, redus prin fixarea ideală, prin „caligrafie”. Purificarea, abstragerea, mutaţia, în fond obţinute prin artă, opresc fluxul destructiv, reprezentând un refugiu al fiinţei stigmatizate de ineluctabila sa condiţie. Creaţia conservă existenţa ultragiată, supusă pieirii.”
Gheorghe Grigurcu
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota