Un scriitor nu poate pretinde că ar deține adevărul absolut și că părerile lui ar fi infailibile. Scriitorul este doar un observator și un comentator al vieții, dar mai ales al contemporaneității sale. Scriitor, neerijandu-se în judecător, obligat să aplice fie codul civil, fie pe cel penal, nu da sentințe: constată. După lectură multor cărți rămâi cu un gust amar. Am invidiat de când mă știu autorii care te fac să razi. Ce har nemaipomenit: analizând necruțător lumea în care trăiești, să stârnești totuși hohote de ras. Face fiecare ce poate. De multe ori, oamenii se-nseala unii asupra altora. Se pot înșela și asupra lor înșiși. Fără să vrea. Grav este când simulează orbirea și înșelarea. Despre acestea din urmă este vorba în cartea de față. Conformismul, că și compromisul, nu face economie de mijloace: astăzi, că și ieri, că și mâine, că totdeauna; deși de-o perfectă monotonie și necontinand nimic imprevizibil, vrea să creeze și să-și creeze iluzia că schimbându-și recuzita își schimbă conținutul. Pe lume există proști cinstiți, prin voia Domnului, dar și mai mulți simulanti ai prostiei, care-i prostesc pe alții de-adevăratelea. Printre cei care simt voluptatea de-a imită personajele la modă se numără și snobii. Ei alcătuiesc o congregatie importantă, ușor de manipulat, pe care manipulatorii se bizuie, făcându-se că o iau în serios. E-atâta fățărnicie pe lume, încât, scriitor fiind, ar fi incorect să te face a nu o vedea; iar dacă tot ai văzut-o să nu le-o arăți și celorlalți cu degetul.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota