Michel Tournier, unul dintre cei zece membri ai Academiei Goncourt, s-a născut la Paris în 1924. Educaţia i-a fost marcată de cultura germană, muzică şi catolicism. Deşi a studiat filozofia la Sorbona şi Tübingen, urmând cursurile celebrului Maurice de Gandillac, nu a reuşit să fie profesor de liceu, cum şi-ar fi dorit, pentru că a ratat examenul de agrégation. A lucrat ca jurnalist la Radio France şi Europe 1, a colaborat la Le Monde şi Le Figaro, iar între 1956 şi 1968 a fost redactor la Plon, ocupându-se de traducerile din germană. În 1967 şi-a publicat primul roman, Vendredi ou les Limbes du Pacifique, inspirat de Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe şi recompensat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze. În 1970 Le Roi des aulnes a obţinut Premiul Goncourt; s-a vândut în 4 milioane de exemplare. A urmat, în 1971, Vendredi ou la Vie sauvage, versiune simplificată a cărţii Vendredi ou les Limbes du Pacifique, devenită o lectură şcolară clasică şi vândută în 7 milioane de exemplare. Tournier se autodeclară un contrabandist al filozofiei care încearcă să-I strecoare pe Platon, Aristotel, Spinoza şi Kant în ţesătura scrierilor sale. Universul lui romanesc, populat de monştri, căpcăuni, gemeni, androgini, este traversat de tema inversiunii, oscilând între realism şi fantastic. Subiectele filozofice, miturile, religiile, istoria sunt redate într-o formă „tradiţională şi liniştitoare", care a contribuit imens la popularitatea scriitorului. Locuieşte în prezbiteriul unui sătuc (Choiseul) aflat la 40 de kilometri de Paris, în valea Chevreusei.
Romane: Vendredi ou les Limbes du Pacifique, 1967 (Vineri sau limburile Pacificului), Le Roi des aulnes, 1970 (Regele arinilor), Vendredi ou la Vie sauvage, 1971 (Vineri sau viaţa sălbatică, Humanitas, 2008), Les Météores, 1975 (Meteorii), Gaspard, Melchior & Balthazar, 1980 (Gaspar, Melhior & Baltazar), Gilles & Jeanne, 1983 (Fecioara şi căpcăunul ), La Goutte d'Or, 1985 (Picătura de aur), Éléazar ou La Source et le Buisson, 1996.
Povestiri şi nuvele: Le Coq de bruyère, 1978 (Piticul roşu), La Fugue du Petit Poucet, 1979, Barbedor, 1980, Le médianoche amoureux, 1989 (Amanţii taciturni).
Eseuri şi jurnale: Le vent Paraclet, 1978, Le Miroir des idées, 1994, Célébrations, 1999 (Celebrări, Humanitas, 2010), Journal extime, 2002 (Jurnal extim, Humanitas, 2009), Allemagne, un conte d'hiver de Henri Heine, 2003.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota