Romanul „Adam și Eva” de Liviu Rebreanu, publicat în 1925, are la bază o experiență reală trăită de autor în 1918, la Iași, când a simțit un puternic sentiment de déjà-vu întâlnind o femeie necunoscută. Această întâmplare a stat la originea temei reîncarnării și a iubirii predestinate, care străbate întreaga operă.
Rebreanu a mărturisit că romanul își are rădăcinile și în adolescența sa, în primele trăiri erotice, ce au inspirat cele șapte vieți ale celor două suflete care se caută, se întâlnesc și se despart de-a lungul secolelor.
Cartea dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a autorului, fost absolvent al Academiei Militare și sublocotenent în armata austro-ungară, surprinzând cititorii care îl cunoșteau mai ales prin „Ion” și „Pădurea spânzuraților”.
Deși tema metempsihozei a mai fost abordată în literatura română de Mircea Eliade și Mihai Eminescu, critica literară a remarcat originalitatea romanului lui Rebreanu, care se distinge clar de alte încercări similare. Tudor Vianu a comparat această operă cu poemul dramatic „Tragedia omului” al scriitorului maghiar Madáh Imre, unde cuplul Adam și Eva reapare de-a lungul istoriei.
Totuși, nu ar trebui să ne mire interesul pentru metempsihoză la un scriitor realist cu tendințe naturaliste, având în vedere varietatea tematică a lui Rebreanu, care rămâne un reper esențial și un punct de plecare în orice analiză a prozei românești din primele decenii ale secolului XX. Acest roman se adresează cititorilor pasionați de literatură română clasică, de teme profunde și de povești despre destin și iubire eternă.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota