„Puterea de fascinație a stilului lui Rebreanu rezidă în finețea și ineditul construcției, în plasticitatea imaginii în stare să comunice concret un timp și un spațiu atât de abstracte. Drama care zguduie din temelii viața satului Pripas e declanșată de transformarea spectrului permanent al sărăciei într-o teroare apocaliptică, adevărata obsesie a tânărului erou al romanului. Asemenea altui personaj al aceluiași roman, și lui Ion «părinții nu i-au dat decât sufletul dintr-însul». Brutalizat de condițiile vitrege în care trăiește și purtând în suflet o dragoste strivită, Ion devine nesimțitor la ce se petrece în jurul său.” (Lucian Pricop)
„Nicăieri în literatura română viața satului n-a fost evocată cu atâta forță realistă, atât de viguros și pătrunzător. Condiția lui Ion rezumă tragedia istorică a țăranului fără pământ și dacă parvenirea socială a personajului este reprezentativă doar pentru o mică parte a acestei țărănimi, ambiția de care el este devorat definește sufletul țărănesc în general. Teribilă, sforțarea lui Ion de a-și depăși condiția capătă dimensiuni universale și înfrângerea sa în lupta cu soarta implacabilă aduce aminte de prăbușirea eroilor din tragediile antice. Povestea ascensiunii și surpării lui Ion adună în cuprinsul ei, concentrată, închisă parcă într-un cerc, întreaga existență de altădată a Transilvaniei românești.
Lumea țărănească, cu straturile ei, nu fără comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualității satului: învățătorul, preotul, apoi autoritățile: primarul, jandarmul, notarul, lista politicienilor în goana după voturi; de asemenea datinile ardelene specifice, legate de horă, nuntă, înmormântare, într-un cuvânt – viața satului în toate înfățișările sale alcătuiește în cuprinsul romanului un amplu și magistral caleidoscop. Ion este o densă monografie sau, mai precis, o epopee a satului românesc de peste munți…”
Dumitru Micu
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota