Dacă vrei să te bucuri cu adevărat de acest roman atunci trebuie să te lași în întregime pe mâna autorului, fără a opune rezistență. Fowles dovește faptul că poate fi un adevărat magician reușind să s...
Trebuie să recunosc faptul că Șotron e primul roman pe care l-am citit care oferă și un manual de utilizare. Oferindu-se drept un adevărat labirint literar, cititorul fiind invitat să aleagă una din c...
Llosa este un adevărat maestru atunci când vine vorba de construirea romanelor istorice la limita dintre adevăr și ficțiune, iar Conversație la catedrală este probabil cel mai bun exemplu. „La Catedra...
Într-un top al cărților de ficțiune ce tratează subiecte istorico-politice ar trebui, cu siguranță, să menționez Sărbătoarea Țapului. Leónidas Trujillo a fost conducătorul Republicii Dominicane timp de 31 de ani, sfârșind prin a fi asasinat de un grup de conspiratori în 1961. Metodele dictatoriale prin care Țapul, porecla lui Trujillo, a obținut și menținut puterea în cei 31 de ani sunt binecunosc...
Dacă te-ai plictisit de istoria din manuale, nu ar fi oare mai bine să o încerci să o trăieşti? Călătorind în timp, desigur. Ne mai poate fi de vreun folos să ştim istoriile de-acum prea îndepărtate...
Cu doar cȃteva lucruşoare adunate într-o bocceluţă, Dominic pleacă în căutarea aventurii şi a destinului. Să fie nevoie pentru asta de curaj? Poate, cel puţin când în scenă intră banda de răufăcători...
„O carte este singura scăpare din această lume căzută. În afară de moarte“ avea să afle Willie Actorul în prima dintre închisorile în care şi-a petrecut cam o treime din viaţă. Sau cel puţin asta cred...
Deşi nu vrea să rămână doar la stadiul de album, împrumutându-şi textul de la istoricul Filip Lucian-Iorga, Copilăria regală nu aduce vreo noutate pentru împătimiţi decât, poate, la capitolul fotografii din Arhivele Naţionale ale României. Este destul de dificil într-un moment al inflaţiei regalismului pe piaţa editorială, să mai găsim o lucrare care să nu reia informaţiile vechi. Copilăria regal...
Împietrit în clipă, Stoner își trăiește viața detașat, cu deferență față de munca sa de profesor universitar, parcă așteptând următoarele clipe, următoarele valuri. Piatră-n calea viiturii. Stoner nu...
Ah, cât aș vrea și eu să pot să-mi dau jos ochelarii și să scap de lumea reală! Să pot dansa, să scap de oamenii care mă sâcâie, de probleme, de pereți, de legile naturii... Intențonat sau nu, Modian...
