Unii prozatori scriu cărți de eseuri despre autorii preferați sau chiar monografii. Alții îi pomenesc în jurnale, corespondență sau volumele de memorii. Nu și Gonçalo M. Tavares – acest copil-minune al literaturii portugheze. Mă bucur mult să văd că editurile au început să-l traducă după ce o vreme bună nu citisem decât romanul Ierusalim, publicat de Humanitas și așteptam o traducere nouă, însă ni...
Un volum de proză de Ioan Groșan nu are nevoie de introducere, ci de timp suficient pentru a-l devora. Un volum de memorii, anecdote personale și portrete mai mult sau mai puțin literare e deja o bucurie pentru duminicile în care simți că trebuie să te odihnești și să citești ceva pe măsură. Păcat că volumul e scurt, pentru că după 50 de pagini chiar te odihnești și zâmbind întruna simți că ziua s...
Nu vă mint, Immanuel Mifsud e primul scriitor maltez pe care l-am citit și pe care, probabil, îl veți citi și voi, daca puneți mâna pe cărticica asta. Cum nici despre Malta nu prea știu multe (vina mea!), m-am bucurat când am văzut romanul pe masa de noutăți din librăria noastră. Cartea are sub 100 de pagini așa că poate fi citită într-o singură rundă de lectură, lucru care avantajează cititorul î...
Bartleby a devenit în ultima jumătate de secol un personaj-simbol pentru literatura contemporană și scriitorii ei, dar și un personaj emblematic care se încadrează de minune într-o societatea post-industrială, puternic corporatizată și birocratizată, așa cum multe dintre societățile actuale. Personajul principal al lui Vila-Matas, funcționar și el, melancolic, lovit de boala cruntă a secetei crea...
O clonă care citește amintirile unei alte clone, în speranța că vor deveni ale ei. O clonă care citește amintirile unui clone, care citește amintirile unei clone... care citește amintirile unei clone, care citește amintirile unui comediant din secolul 21, primul dintre cei 26 de Danieli. Ar trebui să fie una și aceeași persoană, dar nu sunt; sunt 26 de fragmente diferite înghesuite într-o conștiin...
Pe o autostradă din Viena, două corpuri plutesc prin aer, aruncate prin ușile taxiului care tocmai a lovit, în mod inexplicabil, o barieră de protecție. Bărbatul (Besfort Y) era un diplomat sârb; fata (Rovena St.) - o studentă albaneză, amanta lui. Taximetristul nu își aduce aminte decât că i-a văzut încercând să se sărute. Besfort era împlicat în investigațiile crimelor de război din fosta Iugosl...
Despre Iuliu Popper s-a vorbit destul de mult în ultimii ani. Expediția RAPATATIERRA (2011), care a mers pe urmele lui și ale lui Racoviță în Țara de Foc, a scos din uitare un personaj extrem de interesant, dar din păcate destul de neglijat. Diverse publicații și bloguri cu profil geografic i-au închinat pe rând articole în care s-au vehiculat și repovestit diverse ipoteze spectaculoase privind vi...
Am citit cartea asta în 2007, într-un context în care nu aveam cum să verific biografia autorului, deși mi-aș fi dorit. Mă atrăgea, spre rușinea mea, dimensiunea farsei pe care o jucase celor de la Pr...
Să te pui în pielea celuilalt e un lucru greu de realizat, în special când te afli față în față cu propriul tată. Momente trăite împreună de către două persoane diferite vor spune mereu povești ce nu vor coincide, în special când avem de-a face cu două ipostaze diferite ale bărbatului, cea de tată și fiu. Tatăl pare a fi prin ochii lui Misfud când un bărbat puternic ce a reușit să ducă greutățile...
Puțini dintre noi sunt cei care nu s-au gândit niciodată cum ar fi să scrii un roman. Undeva ascuns printre gândurile noastre se află cel mai probabil o idee sau chiar o ciornă a unei povești pe care nu ne-ar deranja să o vedem într-o zi tipărită. Citind Cum să nu scrii un roman am realizat însă faptul că majoritatea gândurilor mele nu ar arăta chiar atât de bine negru pe alb cum arată în imaginaț...
