Castalia este o lume clădită pe cultură, pe dragostea de cunoaștere și frumos, o lume a intelectualilor lipsiți de orice griji lumești căutând doar plăcerea intelectuală. Într-un astfel de templu al culturii, guvernat de legi proprii și rupt parcă de lumea exterioară, jocul cu mărgele de sticlă este considerat ca fiind cel mai nobil dintre jocuri. Combinând toate artele într-o singură practică, jocul reprezintă sinteza perfectă ce permite trecerea de la o artă la alta și concentrarea tuturor cunoștințelor umane. Josef Knecht, pornind ca unul din elevii ce studiază în școlile de elită ale Castaliei, reușește prin muncă și talent să ocupe funcția cea mai înaltă în cadrul acestei lumi perfecte, cea de maestru al jocului cu mărgele de sticlă.
La marginea acestei lumi se află însă o alta, o lume care, deși guvernată de alte legi și practici culturale, participă și ea în egală măsură la timpul care trece. Într-o astfel de lume în care războiul poate izbucni oricând, luxul celor din Castalia nu e decât un moft ce nu poate fi susținut în permanență. Jocul cu mărgele de sticlă pare a fi în același timp cea mai mare reușită umană, dar și cea mai inutilă și fragilă, metafora mărgelelor de sticlă devenind una completă.
