Pe la patru ani, am învăţat singură să citesc şi am început să iau la rând cărţile cu poveşti din bibliotecă. În clasa a V-a, citeam Decameronul şi, până în clasa a XI-a, terminasem romanele lui Dostoievski, aşa că nu am surprins pe nimeni când m-am înscris la Facultatea de Litere din Cluj. Îmi place:
- să citesc cărţile preferate ale prietenilor;
- liniştea, dar cu muzică în surdină;
- cât de mult mă poate entuziasma o carte bună;
- cât de mult mă pot bucura oamenii care vorbesc despre cărţi bune.
Domenii: literatură rusă, literatură română, teorie şi critică literară, memorii, muzică
Cea mai recentă antologie a poeziilor lui Mircea Ivănescu este, din punct de vedere grafic, una din cele mai frumoase ediții apărute până acum. Ne reîntâlnim cu mopete și cu celelalte personaje dintr-un epos mărunt, înfățișat printr-un discurs fără fast, aproape plat, fără emfază, dar care, tocmai prin simplitatea discursivă, reușește să construiască imagini puternice, intense, capabile să zdrunci...
Romanul Martei Petreu abordează, fără pic de sfială, relațiile tumultuoase, complicate, uneori reci și distante din cadrul unei familii rurale. Narațiunea se învârte în jurul Mamei, dar fiica, Tabita Vălean, este cea care realizează radiografia familiei. Romanul ia forma unei confesiuni, vocea e când furioasă, când empatică, dar mereu lucidă și, pornind de la moartea Mamei, reface traseul unor răn...
Romanul lui Nichita Danilov e neobişnuit, atât în ceea ce priveşte structura (şase tablouri legate de un singur personaj, Evgheni Lein), cât şi în ceea ce priveşte compoziţia, întrucât adună laolaltă...
La prima vedere, romanul reia povestea lui Robinson Crusoe, a naufragiului, a întâlnirii cu Vineri, însă, în palimpsest se zăresc o grămadă de noi nuanţe, noi dimensiuni, care conferă romanului o cu totul altă tonalitate. După o explozie, care distruge tot ce a construit Robinson pe insulă, vreme de câţiva ani, raportul dintre el şi Vineri se schimbă, ba chiar se inversează. Robinson se lasă învăţ...
Cunoscută mai degrabă pentru opera sa poetică, Sylvia Plath este autoarea unui roman bun, roman considerat, în linii mari, o autoficţiune, întrucât doar numele personajelor şi a locurilor au fost schimbate. Scris cu puţin timp înainte ca autoarea să se sinucidă, The Bell Jar urmăreşte experienţa lui Esther Greenwood, o tânără, care, deşi pare să aibă un viitor strălucit, ajunge să renunţe la studi...
Cuvinte de acces reuneşte câteva concepte fundamentale pentru Baudrillard, unul din cei mai importanţi teoreticieni ai secolului al XX-lea, concepte care descriu şi critică, în acelaşi timp, tendinţele principale ale unei societăţi consumeriste. Cartea nu reuşeşte să surprindă numai prin densitatea informaţiei şi a analizei, dar şi prin structura sa, întrucât fiecare concept se leagă de următorul...
Romanul lui Mircea Diaconu, publicat în 1980 într-o primă ediţie, tratează tema copilăriei, fără complicaţii sau ifose, şi o proiectează pe un spaţiu rural, în timpul comunismului. Naratorul-personaj este un băieţel care îşi deapănă povestea într-un stil savuros, cu umor şi inocenţă, chiar şi în momentele în care are de-a face cu deziluzii. Naraţiunea este simplă, fără ramificaţii şi întortochieri...
Matei Brunul este, de fapt, personajul central al romanului, un erou fără memorie, fără trecut, în plin deceniu stalinist. Acesta este urmărit în două planuri narative: unul de dinainte de accident, capitolele fiind axate pe anchete, detenţii, pasaje care ne dezvăluie cum era personajul înainte să-şi piardă memoria, dar şi relaţia sa cu marionetele, şi unul de după accident, în care Matei nu se de...
John Green, autor american contemporan, scrie despre şi pentru adolescenţi, fără a cădea în clişee, în drăgălăşenii ieftine, ajungând să impresioneze cititori de toate vârstele. Povestea lui Hazel, o fată de 16 ani, bolnavă de cancer, este, în mod surprinzător, narată la persoana întâi şi depăşeşte toate aşteptările, întrucât are doza perfectă de umor, în ceea ce putea fi o amară tragedie. La un g...
