logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Vezi toate cărţile

Prefaţator \ Emil Hurezeanu

Raftul Cartepedia
Emil Hurezeanu

Emil Hurezeanu

Vezi toate cărţile
AdaugăPreview Putin. Biografia interzisă Putin. Biografia interzisă Stanislav Belkovski
În stoc
25,42 lei
-15%
29,9 lei
AdaugăPreview Țara cu un singur gras Țara cu un singur gras Adelin Petrişor
În stoc
25,04 lei
-7%
26,92 lei

BIOGRAFIE

Emil Hurezeanu (n. 26 august 1955, Sibiu) este un scriitor şi publicist român, unul dintre cei mai reputaţi analişti politici ai momentului.

Între 1975 şi 1979 urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca. Din 1976 devine redactor la revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacţie, publicând poezii şi critică literară, alături de nume sonore precum Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop, Mircea Zaciu. După terminarea facultăţii, în 1979, îşi adună poeziile în volumul Lecţia de anatomie, apărut la Editura Dacia din Cluj şi distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. Tot în timpul studiilor este membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul.

Îşi începe cariera de jurisconsult în 1980 în 10 sate din zona Sebeş-Alba, unde lucrează timp de un an. În 1981 se angajează ca librar in Sibiu, renunţând în scurt timp şi la acest post. În acelaşi an, Ana Blandiana, în calitate de câştigătoare a Premiului Herder, oferă bursa redacţiei Echinox, iar aceasta îl nominalizează pe Hurezeanu. Pentru a putea primi paşaport, este nevoit să se angajeze ca avocat la Mediaş. Reuşeşte să obţină paşaportul şi, la 1 noiembrie 1982, pleacă la Viena.

După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1994. Debutează cu un articol despre ţiganii din România, iar apoi traduce din revista Geo. În octombrie 1983 primeşte azil politic în Germania. În aceeaşi perioadă începe să scrie cronici politice, iar la moartea lui Emil Georgescu îi ocupă locul la rubrica Actualitatea românească. Totodată devine consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio şi televiziune europene. În 1985 primeşte o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiază ştiinţe politice. Întors în Germania, îşi continuă studiile la universităţi americane din Europa, până la masteratul pe care şi-l susţine la Boston în Relaţii Politice Internaţionale şi Strategice.

Activitatea sa în afara ţării a avut rolul de a irita Securitatea.[necesită citare] Familia sa a fost supravegheată ani la rând. Fratele său a fost bătut în închisoare sub pretextul că nu avea buletin, fiind eliberat abia după o săptămână, timp în care familia îl declarase decedat. Mama sa a fost trimisă de două ori în Germania pentru a-l convinge să se întoarcă în ţară sau, cel puţin, să nu mai scrie împotriva regimului, sfat pe care Hurezeanu nu îl va asculta, semnând în aprilie 1989 un apel colectiv pentru liberalizarea vieţii culturale din România.[necesită citare]

În 1990 se întoarce în România şi participă la „Fenomenul Piaţa Universităţii", fiind în continuare salariat al postului de radio Europa Liberă. În primăvara lui 1994, Emil Hurezeanu devine director al departamentului românesc pentru scurt timp (până la finele lui decembrie), după care pleacă la Köln (din ianuarie 1995) pentru a lucra ca director al secţiei române de la Deutsche Welle, unde scrie editoriale politice. Radio Europa Liberă se mută în iunie 1995 la Praga. Hurezeanu continuă să colaboreze cu acest post de radio. Rămâne salariat la Deutsche Welle până în 2002, când se întoarce definitiv în România. Timp de cinci sezoane este realizatorul emisiunii România mea la postul de televiziune Antena 1, emisiune distinsă cu Premiul APTR 2003, secţiunea talk-show. Din 2005 realizează, alături de Cristian Tudor Popescu, emisiunea Cap şi pajură la Realitatea TV. Îşi continuă cariera în radio prin realizarea emisiunii Interviurile Europa FM la postul cu acelaşi nume.

În România publică şi două volume de eseuri politice, Între câine şi lup (1996) şi Cutia Neagră (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. În 1998 devine „cetăţean de onoare" al Sibiului.