Cărţile vieţuirii

”Cunosc în viața noastră literară o seamă de scriitori de incontestabilă originalitate și valoare, a căror „vizibilitate” e mai mult sau mai puțin estompată de funciara lor discreție. Ei sunt îndeobște omiși din diversele „liste” ocazionale, nu fac parte din ceea ce Alex Ștefănescu numea „sindicate ale succesului” și, ca atare, nu sunt de găsit nici prin varii comitete, comiții sau asocieri tacite de propulsare și premiere mutuală. Și totuși se bucură de o notorietate pe cât de lipsită de ostentație, pe atât de solidă și definitivă, întemeiată exclusiv pe „ispravă culturală” în accepția lui Noica, adică pe operă: sunt scriitori cu operă. E vorba în asemenea cazuri de artiști al căror inerent orgoliu profesional e în permanență echilibrat de smerenie, înțelegând prin aceasta lucida și justa situare în relația cu lumea și transcendența ei. O asemenea personalitate e Horia Bădescu, cel recent intrat în ordinul septuagenarilor, eveniment marcat printr-o splendidă casetă ocrotitoare a trei volume antologice, sub titlul comunCărțile viețuirii: 1. La poarta cuvântului, 2. Furcile caudine, 3. De la o zi la alta, fiecare volum fiind însoțit de câte o postfață semnată, respectiv, de criticii Ioan Adam, Petru Poantă și Ioan Holban. Este o întru totul remarcabilă ediție bibliofilă, cum puține se văd azi, apărută la editura clujeană Eikon, în colecția de poezie Echinox, coordonată de Eugen Uricaru. Cum nu mi-am pierdut încă ingenuitatea admirației, am găsit motive de bucurie în toate alcătuirile acestei izbânzi editoriale, de la eleganța cromatică și calitatea hârtiei, până la tehnoredactare, paginație, literă...”