Iubire interzisă

Romanul cuprinde o tulburătoare poveste de dragoste, consumată în ultimii ani ai dictaturii comuniste. I s-ar fi potrivit şi titlul Dragostea în vreme de ciumă. Protagoniştii sunt Petru Sala, cercetător ştiinţific la un institut-fantomă, unde se fac „sinteze” pentru un ministru niciodată vizibil, şi Maria, traducătoare la acelaşi institut. Cu douăzeci de ani în urmă cei doi au fost colegi de facultate, dar atunci au ratat prilejul de a trăi o mare dragoste. O trăiesc abia acum, când nu mai sunt risipitori, când ştiu să preţuiască o raţie de pasiune intensă smulsă cu greu vieţii. (...)

Romanul poate fi considerat un love-story est-european. Dragostea este învinsă - tot de cancer, însă de un cancer al societăţii, generalizat. Stelian Ţurlea conduce simplu şi sub­til istorisirea, alternând persoana a treia cu persoana întâi (în cazul acesta naratorul este Petru Sala). Cum se vede întreaga poveste de dragoste din perspectiva Mariei nu vom afla nicio­dată, iar această omisiune face femeia „enigmatică”, în tradiţia prozei româneşti.                                                                                                                         

Alex Ștefănescu