Mihai Eminescu. Opere complete, volumele I - XI

Integrala Operelor lui Mihai Eminescu, ediție în 11 volume tipărită inițial în anul 2011 și îngrijită de istoricul literar și reputatul eminescolog DIMITRIE VATAMANIUC, membru de onoare al Academiei Române, aduce în prim-plan o moștenire de seamă a literaturii române. Apărător și promotor al culturii și civilizației românești, precum și cărturar de calibru, domnul Dimitrie Vatamaniuc și-a dedicat întreaga viață operei integrale a lui Mihai Eminescu.

Preluând această grea și nobilă sarcină de la inițiatorul și coordonatorul ei, Perpessicius, istoricul Dimitrie Vatamaniuc a reușit, prin această ediție unică în literatura română, nu numai reunirea întregii opere a poetului, ci și ordonarea materialului scris astfel încât să reiasă legătura dintre textele sale, viața literară și mișcarea științifică europeană a momentului.

Prezenta ediție Mihai Eminescu are ca text de bază ediția academică, fondată de Perpessicius în 1939, ediție ce se remarcă drept cea mai importantă realizare editorială consacrată unui scriitor român la sfârșit de secol. Aceasta reunește creația literară a poetului, poezia, proza și dramaturgia, la care se alătură - în ediția de față - publicistica și corespondența.

Textele ediției de față sunt grupate în secțiuni după cum urmează:

I. Poezia publicată în timpul vieții și din manuscrise;

II. Proza publicată în timpul vieții și din manuscrise;

III. Poeme și proză de inspirație folclorică;

IV. Teatru original și tradus;

V. Publicistică din presă și din manuscrise;

VI. Traduceri filozofice, istorice și științifice;

VII. Fragmentarium, cu texte neincluse în secțiunile anterioare;

VIII. Corespondență trimisă și primită.

Ediția de față include traducerile, notele de curs și transcrierile, cu mare pondere, ca spațiu, în manuscrisele lui Eminescu și importante pentru stabilirea de relații cu opera originală și cunoașterea orizontului său intelectual. Textele le reproducem din ediția integrală academică în 16 volume, de unde preluăm parțial în Note și comentarii informația pe care o completăm cu noi date. Pentru faptul că ediția academică constituie textul de bază, este oportun să o prezentăm cu elementele ei mai importante:

• Eminescu, Opere I. Poezii tipărite în timpul vieții. Introducere. Note și variante. Anexe. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 50 de reproduceri după manuscrise. București, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II“, 1939.
• Eminescu, Opere II. Poezii tipărite în timpul vieții. Note și variante de la Povestea codrului la Luceafărul. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 54 de reproduceri după manuscrise. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1943.
• Eminescu, Opere III. Poezii tipărite în timpul vieții. Note și variante de la Doina la Kamadeva. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 21 de reproduceri după manuscrise. București, Fundația Regele Mihai I, 1944.
• Eminescu, Opere IV. Poezii postume. Anexe. Introducere. Tabloul ediției lor. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 38 de reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952.
• Eminescu, Opere V. Poezii postume. Anexe. Note și variante. Exerciții & Moloz. Addenda & Corrigenda. Apocrife. Mărturii. Indice. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 46 de reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958.
• Eminescu, Opere VI. Literatură populară. Introducere – Poeme originale de inspirație folclorică – Lirică populară – Balade – Dramatice – Basme în proză – Irmoase – Paremiologie – Note și variante. Anexe – Exerciții & Moloz – Caietul anonim – Bibliografie – Indice. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 63 de reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963.
• Eminescu, Opere VII. Proza literară. Sărmanul Dionis. La aniversară. Cezara. Geniu pustiu. Celelalte proze postume. Texte inedite. Studiu introductiv de Perpessicius. Cu 77 de reproduceri după manuscrise. Ediție critică întemeiată de Perpessicius. [Ediție critică îngrijită de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române]. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1977.
• Eminescu, Opere VIII. Teatrul original și tradus. Traducerile de proză literară. Dicționarul de rime. Studiu introductiv de Petru Creția. Cu 145 de reproduceri după manuscrise. Ediție critică întemeiată de Perpessicius [Ediție critică îngrijită de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române]. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1988.
• Eminescu, Opere IX. Publicistică 1870–1877. „Albina”, „Familia”, „Federatiunea”, „Convorbiri literare”, „Curierul de Iași”. Studiu introductiv de Alexandru Oprea. Cu 68 de reproduceri după manuscrise și publicații. Ediție critică întemeiată de Perpessicius [Ediție critică îngrijită de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române]. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980.
• Eminescu, Opere X. Publicistică 1 noiembrie 1877–15 februarie 1880. „Timpul”. Cu 16 reproduceri după publicații și manuscrise. Ediție critică întemeiată de Perpessicius [Ediție critică îngrijită de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române]. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1989.
• Eminescu, Opere XI. Publicistică 17 februarie–31 decembrie 1880. „Timpul”. Ediție critică întemeiată de Perpessicius. Cu 27 de reproduceri după publicații și manuscrise. [Ediție critică îngrijită de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române]. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1984.
• Eminescu, Opere XII. Publicistică 1 ianuarie–31 decembrie 1881. „Timpul”. Cu 28 de reproduceri după publicații și manuscrise. Ediție critică întemeiată de Perpessicius. [Ediție critică îngrijită de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române]. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985.
• Eminescu, Opere XIII. Publicistică 1882–1883, 1888–1889. „Timpul”, „România liberă”, „Fântâna Blanduziei”. Cu 64 de reproduceri. Ediție critică întemeiată de Perpessicius. [Ediție critică îngrijită de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române]. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985.

Perpessicius, inițiatorul primei ediții integrale a operei eminesciene, avea dreptate să afirme, în încheierea scrisorii deschise adresate editorului anului 2000, că „fiecare (…) ne vom fi făcut, în felul său, datoria“. Întocmai acestuia, domnul Dimitrie Vatamaniuc afirma, într-un interviu din 2013, referindu-se la integrala Mihai Eminescu, că „lucrul acesta nu a stat numai în puterea mea, ci s-au găsit oameni care au dorit cu adevărat să se tipărească Opera Integrală Eminescu și pentru asta Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Eu am fost doar un executant…”

Această ediție beneficiază de tipar de lux și de o legătorie de excepție, astfel încât forma se ridică pe deplin la înălțimea conținutului.