Descriere produs
Şi acum ce facem, micuţule? reflectă cu o luciditate remarcabilă starea de spirit a tineretului german din perioada Marii Crize, cu sărăcia acută, lipsa de perspective şi tulburările politice. În timpul unei vizite la ginecolog în speranţa de-a găsi un mijloc eficient de contracepţie, Johannes şi Emma află cu stupoare că urmează să aibă un copil şi hotărăsc să se căsătorească. Deşi tineri şi lipsiţi de experienţă, căsătoria pare a fi soluţia perfectă pentru ei, fiindcă se iubesc cu adevărat, convinşi că şi-au găsit jumătatea. Dar oare iubirea este de-ajuns ca să-ţi întemeiezi o familie într-o Germanie secătuită de criza economică şi de plata reparaţiilor de război, unde răutatea, ura şi violenţa alimentate de nazişti cîştigă tot mai mult teren, iar omul mărunt trăieşte sub ameninţarea şomajului, a mizeriei, a foametei?
Ecranizat imediat după publicare cu intenţia de a avertiza opinia publică asupra urmărilor antisemitismului, romanul i-a atras scriitorului ostilitatea regimului nazist în ascensiune.
Fiecare moare singur (2018) ,
Jeder stirbt für sich allein (B1) (2023) ,
Șarmul discret al intestinului (2022) ,
Prevenţia înainte de toate (2015) ,
Detalii produs
Din blogul Cartepedia
,,În 1932 a fost publicat romanul și s-a bucurat de un imens succes la nivel continental. A devenit bestseller și a fost și ecranizat. Era apreciat și discutat. În 1933, când Hitler a ajuns la putere, i......“
citește mai multOpinii editoriale
„Şi acum ce facem, micuţule? este romanul unei epoci în care viaţa publică se contopea cu cea privată chiar şi pentru cei care nu doreau altceva decît să stea acasă şi să-şi vadă de treburile lor.”
The Times Literary Supplement„Fallada merită cele mai înalte aprecieri pentru că a făcut o relatare atît de realistă, de veridică, atît de fidela a vieții obișnuite.”
Hermann Hesse„Din clipa ăn care ma așez și scriu primul rînd, sînt pierdut, o forță irezistibilă pune stăpînire pe mine. Forța asta îmi dictează cum și cît trebuie să scriu, fie că vreau sau nu, chiar dacă lucrul ăsta mă îmbolnăvește… M-am întrebat de sute de ori ce anume mă mînă așa de la spate. E ca o otravă pe care nu pot să mi-o scot din minte ori din trup, sînt însetat de ea, vreau să iau tot mai multă, mereu, în fiecare zi din restul vieții mele.”
Hans Fallada