Descriere produs
Premiul „Ion Creangă”, secțiunea Filologie și Literatură, oferit de Academia Română, ediţia 2022
Premiul pentru Proză acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea, 2022
Premiul Cartea de proză a anului 2020, oferit de Uniunea Scriitorilor din România, 2021
Premiul Scriitorul lunii februarie 2021, acordat de Uniunea Scriitorilor din România
Roman aflat pe lista scurtă la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, 2022
Roman nominalizat la Premiile revistei Observator cultural, Premiul Național de Proză Ziarul de Iași și la Premiile Sofia Nădejde pentru Literatură scrisă de Femei
„Tragedia unui frontierist, dispărut în apele Dunării, în încercarea disperată de a emigra în anii comunismului, a familiei lui, traumatizată de incertitudine și absență, suferința copiilor lipsiți de dragostea parentală, transmisă de la o generație la alta, competiția dintre frați pentru afecțiunea mamei sunt doar câteva din temele celui de al doilea roman al Andreei Răsuceanu, Vântul, duhul, suflarea. Ficțiunea și documentul se întâlnesc într-o istorie fabuloasă care coboară două secole, până în vremea boierilor antiunioniști, trece, cu pagini răscolitoare, prin foametea de după război și prin anii stalinismului, ajungând în stricta actualitate.
Romanul anului 2020, după părerea mea, Vântul, duhul, suflarea o plasează pe Andreea Răsuceanu alături de cele mai puternice voci ale prozei actuale.” – Gabriela Adameșteanu
Detalii produs
Autor: Andreea Răsuceanu
ISBN: 978-973-46-9432-7
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 384
Limbă: Română
Dimensiuni: 10,6x18 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Teme: comunism, identitate, moarte, supraviețuire
Opinii editoriale
„O prozatoare elevată, matură, ilustrativă pentru câteva tendințe ale prozei noastre mai recente, scrise de autori (și, îndeosebi, autoare) debutanți la deplina maturitate: atracția retro și «orientalo-balcanică» a secolului 19; retrăirea «vârstelor dintâi», între un comunism fantomatic și un postcomunism debusolat; opțiunea pentru «romanul de familie» în cheie (post)traumatică; mixajul de autenticism obsesional și realism magic, poematizant. Dincolo de aceste ingrediente, există la Andreea Răsuceanu o seriozitate discretă a implicării, un dramatism al căutării de sine prin alții, motivat probabil biografic, un autenticism cu măști așadar, generator de atmosferă intensă, pe de o parte, creator de «lumi», istorii și geografii intime, pe de alta; un aliaj foarte special de M. Blecher și Gabriela Adameșteanu, într-o formulă proprie de «literatură spectrală».”
Paul Cernat