Vasile Alecsandri. Proză (vol.III)

Cuprinde: 

Vol. 3 - Proză

„Ideea lui G. Călinescu că proza lui Alecsandri este, poate, „partea cea mai deosebită” a operei sale trebuie primită cum îndeamnă de altfel și criticul cu precauție. Partea cea mai deosebită este, în realitate, opera (opera ca sinteză a literaturii anterioare şi opera cu deschidere spre mai toate genurile literare) în totalitatea ei. De aceea Alecsandri reprezintă un moment de închidere şi, totodată, prin recuperarea fondului liric popular și sincronizarea cu mişcarea de idei din Occident, de deschidere spre modernitate. O operă vastă, exponențială pentru cultura română din faza 1840-1860. [...] Proza lui (proză de ficțiune, fizionomii, articole critice, studii despre societatea românească în anii '40 etc.) merită a fi luată în seamă din cel puțin două puncte de vedere: pentru calitatea ideilor (în raport cu mentalitățile moldovalahe ale timpului) şi calitatea stilului. Cum s-a observat de către toţi, Alecsandri este un om instruit și, ca amicii săi Kogălniceanu și Ion Ghica, un spirit prooccidental, potrivnic întunericului local.”

EUGEN SIMION