Stanislav Grof este unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale. Şi-a luat doctoratul la Praga, în 1957, şi a absolvit Academia Cehoslovacă de Ştiinţe în 1965, devenind la vremea aceea un psihanalist freudian. În 1967, a fost invitat ca asistent la Johns Hopkins University School of Medicine din Baltimore, după care a ajuns cercetător-şef la Maryland Psychiatric Research Center, unde a lucrat, printre alţii, cu Walter Pahnke şi Bill Richards. În 1973, dr Grof a fost invitat la Esalen Institute din Big Sur, California, unde a rămas până în 1987, dezvoltându-şi ideile.
Fiind preşedinte fondator al Asociaţiei Internaţionale de Psihologie Transpersonală (înfiinţată în 1977), a devenit apoi membru al Departamentului de Filozofie, Cosmologie şi Conştiinţă de la California Institute of Integral Studies.
Grof este cunoscut în special pentru studiile sale timpurii legate de utilizarea LSD şi efectele acestuia asupra psihicului uman — psihoterapia psihedelică. El a construit un cadru teoretic pentru psihologia pre- şi perinatală, precum şi pentru psihologia transpersonală. După interzicerea folosirii LSD, la sfârşitul anilor 1960, Grof a descoperit că multe dintre aceste stări de spirit puteau fi explorate şi în absenţa drogurilor, cu ajutorul anumitor tehnici de respiraţie, într-un mediu propice. El continuă şi astăzi aceste cercetări bazate pe „respiraţia holotropică”.
Printre cele mai cunoscute lucrări publicate de Stanislav Grof de-a lungul timpului, se numără:Realms Of The Human Unconscious: Observations From LSD Research (1975), LSD Psychotherapy(1980), The Holotropic Mind: The Three Levels Of Human Consciousness And How They Shape Our Lives (1992) (împreună cu Hal Zina Bennet). În limba română i-a apărut lucrarea Beyond the Brain. Birth, Death and Transcendence in Psychotherapy (Dincolo de raţiune. Naştere, moarte şi transcendenţă în psihoterapie, 2009).
