Mihai Sin (5 noiembrie 1942 – 6 mai 2014). S-a născut la Făgăraș (jud. Brașov). Student la Facultatea de filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1960–1965). Profesor de limba română la Târgu-Mureș (1965–1971); redactor la revista Vatra (1971–1990); director al Editurii Albatros (1990–1991); atașat cultural la Ambasada României în Israel (aprilie–decembrie 1992).
Debut literar în revista Steaua (1966). Premii ale Uniunii Scriitorilor și Premiul revistei Flacăra pentru proză (1990). Volume publicate: Așteptând în liniște, proză scurtă (Dacia, 1973); Viața la o margine de șosea, roman (Cartea Românească, 1975); Bate și ți se va deschide, roman (Cartea Românească, 1978) – Premiul Uniunii Scriitorilor; Terasa, proză scurtă (Eminescu, 1979); Ierarhii, roman (Eminescu, 1981); Cestiuni secundare –Chestiuni principale, publicistică (Eminescu, 1983); Schimbarea la față, roman (Cartea Românească, 1985) – Premiul Uniunii Scriitorilor, nevalidat de Consiliul Culturii și Educației Socialiste și de Secția de presa a CC al PCR; Rame și destin, povestiri și nuvele (Cartea Românească, 1989); Quo vadis, Domine?, roman (Nemira, 2007); Marea miză (Nemira, 2008).
