Gonzalo Torrente Ballester (1910–1999) este unul dintre cei mai interesanţi reprezentanţi ai tendinţei hibride, experimentalo-postmoderne, ce s-a manifestat în romanul spaniol, cu precădere în deceniul al optulea şi la începutul deceniului al nouălea ale secolului XX.
Născut la Galicia în 1910, Torrente Ballester s-a impus în principal ca autor de romane şi povestiri, dar şi ca jurnalist, eseist şi critic de teatru.
A trăit la Madrid, la Pontevedra şi în America, unde a petrecut şapte ani ca profesor de literatură spaniolă. După întoarcerea în Spania, a lucrat ca profesor într-o şcoală din Salamanca, oraş în care s-a stins din viaţă în 1999.
Mult apreciat şi celebrat pentru creaţia sa, el a fost ales membru al Academiei Regale Spaniole în 1975, iar în 1985 i-a fost decernat Premiul Cervantes.
